Generalul: Les Muranyi

Urmatorul interviu il avem dintr-un numar mai vechi al revistei FHM(iunie 2000). Speram sa va placa si ca, si prin intermediul acestiu interviu, diferenta dintre huligani si ultrasi sa fie mai vizibil:

In anii’80 huliganismul a devenit parte integranta a fotbalului britanic. Majoritatea meciurilor de week-end erau acompaniate de batai generale intre suporterii echipelor rivale.Traditia se instaurase. Imaginea fanilor a devenit brusc la fel de importanta ca si peformantele echipelor lor. In acea vreme, un individ din Cambridge a iesit in prim-plan datorita pornirilor sale violente, devenind rapid primul exponent al unei mode care a nascut monstrii si monstruozitati:Generalul.
L-am abordat pe Les Muranyi prin intermediul site-ului pe care si l-a dedicat pe Internet si care este gestionat de bunul sau prieten, Neil Vasili, un cipriot stabilit in Anglia. Am discutat in direct, prin e-mail, iar la sfarsitul celor 3 ore de “conversatie Generalul a marturisit ca se simte atat de obosit incat se duce sa bea o bere. Sau, ma rog, o duzina de beri…

FHM:Les, care a fost primul tau contact cu huliganismul?
G- Ma uitam cu interes la baietii mai mari ca mine, care se duceau la meciurile echipei Cambridge United, pe stadionul Abbey. Aveam 11 ani.

FHM: Care a fost prima scena de huliganism pe care ai vazut-o?
G- In aprilie 1973,fanii lui Cambridge s-au batut zdravan cu rivalii lor de la Mansfield,dupa un meci care decidea promovarea.

FHM: Spune-mi cate ceva despre tine. Unde te-ai nascut si din ce familie provii?
G- M-am nascut in Anglia si, de la varsta de un an, am locuit in Cambridge. Tatal meu, Laszlo, era maghiar si a emigrat in Anglia in 1956, dupa evenimentele care au avut loc acolo. S-a insurat cu mama, Teresa, care e englezoaica, si s-au stabilit in Cambridge.

FHM:Ce fel de educatie ai primit? Ai urmat vreo scoala?
G:-Da, am mers la scoala si pot spune ca eram un tip peste medie. La gramatica, mai ales, stateam foarte bine.

FHM: Tatal tau a avut vreo legatura cu fotbalul? A fost si el huligan?
G:- Tata a fost nebun dupa fotbal si viata lui s-a legat de fotbal. A fost jucator si apoi a antrenat copii. Se ducea la meciuri cu regularitate si, chiar daca in tinerete era un dur chiar daca a facut inchisoare in Anglia pentru ca s-a batut, nu s-a purtat niciodata urat cand venea vorba de fotbal. Si-a trait tineretea inainte de vremurile cand violenta in fotbal a luat avant dar, oricum, el a respectat prea mult acest sport ca sa fie huligan.

FHM:-E adevarat ca ai fost liderul generatiei de huligani a anilor’80?Cum s-a intamplat?
G:-Eram un lider local la acea vreme, iar notorietatea mea a venit in principal datorita presei, cand am aparut pe prima pagina a tuturor ziarelor de scandal in urma unui proces intentat huliganilor la judecatoria din Old Bailey. Acela a fost primul mare proces impotriva huliganismului . A fost un efort din partea Guvernului, pentru a oferi o lectie. Cum eu aveam o porecla interesanta-Generalul- ea a fost preluata imediat de presa si numele meu a iesit in fata.

FHM:-Apropo,de unde vine porecla asta?
G:-In anii ’70, suporterii lui Chelsea ieseau mereu in evidenta datorita “spectacolelor” pe care le faceau. Intr-un interviu radiofonic, i-am auzit pe cativa dintre ei spunandu-le “generali”celor care ii conduceau. Am inceput sa-mi spun eu insumi asa, in gluma, apoi porecla a prins. In 1982, porecla mea a aparut pentru prima oara in presa, intr-un ziar local. Era un articol in legatura cu violenta din fotbal si cu faptul ca eu sunt un bun organizator in “domeniu”. Dupa aceea, Generalul a devenit o persoana cunoscuta in imprejurimile Cambridge-ului.

FHM:-Pe site-ul tau de pe Internet scrie ca ti-ai dorit intotdeauna sa fii inamicul public numarul unu. De ce?
G:-Cand eram pusti am citit o biografie a lui Al Capone scrisa de John Cobbler. Gangsterul acela m-a fascinat teribil. N-am simtit niciodata o ambitie arzatoare de a deveni ceea ce am devenit dar,in momentul in care numele meu a ajuns in ziare, mi s-a urcat la cap si am dorit sa ajung, intr-un fel sau altul, ca Al Capone.

FHM: Ce ti-a oferit imaginea de huligan? Ai satisfactii? Esti mandru de tine?
G:-Da, intr-un fel sunt mandru de mine pentru ca am ajuns liderul unui anumit gen de cultura. Viata mea sta intr-o buna masura in imaginea de huligan pe care mi-am creat-o. Si pot sa-ti spun ca mi-am creat-o cu greu, a fost nevoie de multe lucruri.

FHM:-Ce relatii ai avut cu presa?
G:-Porecla mea, The General, a aparut mai intai in ziarul local din Cambridge cu trei ani inainte de acel proces care a suscitat interesul intregii prese. Asa ca n-am facut nimic special ca sa ies in bataia reflectoarelor. Mai intai s-au oripilat ziaristii din Cambridge,apoi cei din toata tara.

FHM:-Care este cel mai mare incident provocat de tine?
G:-Mi-ar lua o revista intreaga sa-ti povestesc despre greselile pe care le-am facut la viata mea dar, daca te referi numai la fotbal, atunci procesul “Generalului” de la Old Bailey a fost consecinta celui mai mare bucluc in care am fost implicat. Am fost acuzat de “rascoala”(tulburarea linistii publice si ofensa publica de cel mai inalt grad) pentru ca am organizat o bataie inaintea unui meci cu marii nostrii rivali de la Chelsea. Am fost gasit principalul vinovat si am fost condamnat la 5 ani de inchisoare. M-au trimis la o inchisoare oribila din Londra. Cu reputatia pe care o aveam, a fost greu sa stau acolo.

FHM:-Cum a fost la inchisoare?
G:-Intr-un fel, eram obisnuit cu parnaia, pentru ca mai fusesem inchis de 5 ori. Dar celelalte pedepse au fost mult mai mici, pentru incidente minore. Nu ti-as dori sa ajungi intr-o inchisoare, mai ales cand esti tanar. Primul an si jumatate a fost groaznic. Poate si pentru ca veneam dintr-un oras mic. A trebuit sa invat sa-mi port singur de grija, dar asta dupa o munca sidua in sala de gimnastica a inchisorii. Din cele 60 de luni am facut numai 41.

FHM:-Aceasta probabil ca ti-a adus respect in ochii celorlalti huligani. Ce poti sa spui insa despre oamenii care te urau?
G:-Am fost respectat numai de prietenii mei. Un respect “local” daca vrei. Dar exista locuri unde, daca m-as duce, as fi taiat in bucati.
FHM:-Ai luat vreodata o cafteala zdravana intr-o incaierare? Ceva oase rupte?
G:-Da, am mancat bataie de multe ori. Cea mai mare bataie am luat-o de la douazeci de flacai din Norwich. M-au lovit cu picioarele in fata politistilor care se uitau si radeau. Altfel, am mai incasat-o rau de tot la un concert de muzica rave, iar alta data un tip mi-a spart genunchiul cu o bara de otel.

FHM:-Care este arma ta favorita?
G:-Nu iau niciodata cu mine cutite pentru ca mi-e teama sa le folosesc. Insa o bata de softball, un par de lemn, un tac de biliard sau un picior de masa sunt obiecte pe care le poti tine cu usurinta sub haina si care nu ucid pe nimeni.
FHM:-Ai luat parte, ca huligan, si la meciurile echipei nationale a Angliei peste hotare?
G:-N-am fost niciodata in strainatate. In ultimii ani, mai ales, m-am gandit ca datorita reputatiei mele ar fi prea periculos sa plec in afara Angliei, asa ca m-am rezumat la disputele cu “prietenii” de la Chelsea. Dar nici n-am simtit nevoia. Am fost odata la un meci pe Wembley , dar m-am imbatat atat de tare incat am varsat bere pe un politist. Nu pot sa ma stapanesc la meciurile de fotbal asa ca, incet-incet, incep sa stau de-o parte.
FHM:-Care huligani crezi ca sunt cei mai rai din lume,in afara celor englezi, desigur? Dar din Anglia?
G:- Cred ca sunt o gramada de locuri in lume unde poti sa fii batut mar. America de Sud sau Europa de Est s-ar putea sa fie periculoase. In Anglia fiecare echipa are huliganii ei, depinde de importanta meciului, insa nu te-as sfatui sa te pui cu cei al echipelor din Londra. Daca nu esti respectuos cu fanii celor de la Tottenham, West Ham sau Millwall, nu te vad bine.

FHM:- Ce poti sa-mi spui despre noua generatie de huligani? Care este diferenta intre generatia ta si cea de astazi?
G:- Pentru ei e mai greu acum, de cand au aparut camerele video pe stadioane si politia vegheaza mult mai atent. Cei din generatiamea erau mai nesabuiti, dar agresivitatea e aceeasi si azi. Doar ca cei de acum au mai putine sanse de a se bate.

FHM:-Bei mult? Care este bautura ta favorita?
G:-Am fost un betivan de cand ma stiu. Beau bere blonda. Bautura e un factor determinant pentru un huligan. Du 15 baieti intr-un pub inainte de meci si se vor umple de adrenalina periculos de mult. Dupa 20 de beri nimeni nu-i mai poate opri. Cand aveam 18 ani am inchiriat un autobuz pemtru transportul unui grup de 15 fani ai lui Cambridge la Northampton,pentru un meci. Cineva a venit cu o traista plina de whisky, vodca si gin. Am baut totul pe drum. Cand am ajuns la Northampton eram deja fiorosi si violenti. Ne-am dus la stadion si am inceput sa ne batem cu fanii lor si cu Politia. Eu am spart un geam si am fost arestat.

FHM:-Ce simti cand lovesti un adversar? Nu ai mila pentru nimeni?
G:-Cred ca ma simt bine cand imi lovesc dusmanii, dar nu sunt un caz de ceea ce se numeste “o, ce bine e!”. E vorba de un ansamblu de lucruri aici: punerea la punct a planului, drumul la stadion, bautura, strigatele si implicarea directa intr-o bataie. Daca ar fi fost doar placerea de a lovi oameni, mi-as fi petrecut mai mult timp ajutand saracii. Noi luam totul la pachet.. Au fost clipe cand nu ne-am batut cu grupurile rivale care treceau pe langa noi pentru ca nu simteam nevoia. Oricum, in tinerete mi-am trait viata intr-un mod cam naiv.

Fragment din cartea in curs de aparitie a ex-huliganului Les Muranyi, care se va numi“Ziua Generalului”:

“Pe 21 mai, judecatorul Hiliard ni s-a adresat noua ca si cum s-ar fi adresat unui grup unitar. Condamnand violenta in fotbal, care se raspandeste in toata tara, el a spus: “Violenta pe stadioane inseamna privare de libertate. Fiecare dintre voi trebuie sa fie privat de libertate. Avem de-a face cu un caz de violenta organizata si planificata. Poate ca ,luati unul care unul, aveti o imagine decenta, dar atunci cand sunteti impreuna, beti turta, imaginea este cu totul alta. Publicul s-a saturat de comportamentul vostru si trebuie protejat de acum inainte. Veti fi un exemplu pentru cei care vor incerca sa faca ceea ce ati facut voi.” Dupa ce am ascultat discursul, am fost dusi cu totii, pentru scurt timp, intr-o celula, dupa care Hiliard a vrut sa vorbeasca in particular cu fiecare. Eu am fost primul chemat si am avut parte de cel mai lung discurs: “Les Muranyi, tu esti cunoscut sub numele de Generalul si, dupa cinci saptamani in care am citit dosarul, sunt sigur ca esti unul dintre cei care au organizat totul, cel care induce cea mai mare violenta in fotbal. Ai fost suspendat pe viata de clubul Cambridge United si nu mai ai voie sa intri pe stadionul acestui club niciodata. In cazul tau este absoluta nevoie de o sentinta mai lunga pentru a oferi protectie publicului si pentru a fi un exemplu celor fara minte, ca tine. Ti-am citit depozitia cu atentie si mi-am dat seama ca esti inteligent, fluent si ca esti foarte responsabil de ceea ce spui. Si totusi, au existat unele pasaje in depozitie care m-au nemultumit, asa ca voi fi sincer cu tine si-ti voi spune ca nu pot sa-ti dau mai putin de …CINCI ANI”

Advertisements

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: