Visul unei nopţi de vară

romanian ultras Acesta este oarecum visul tuturor , unii dintre noi si l-au indeplinit…pentru altii va ramane intotdeauna doar un vis.
Articolul este inspirat oarecum , de o intamplare reala.

Visul unei nopti de vara

E noapte…
Afara ploua linistit..
Astazi am trait o noua dezamagire ; cateodata cei care iti sunt aproape , fac greseli , te intristeaza…
O deplasare urata , ratata , echipa execrabila , grupul la pamant , fara pasiune , fara devotamentul pe care ti-l doresti tu .De ceva timp , lucrurile stau asa , vremurile bune s-au dus. Incerc sa nu ma gandesc la nimic,


sa imi pun ordine in idei , sa uit de tot ceea ce ne sta impotriva. Usor , pleoapele mi se inchid … gandesc din ce in ce mai putin lucid , alunec in nepasare ….
Deodata ma trezesc , in jurul meu este miscare …sunt intr-un tren , cum este posibil asa ceva ? Ma linistesc treptat , ma las purtat de balansul usor al acestuia , peisaje necunoscute se perinda prin fata geamului…campurile pline cu verdeata ma inclina sa cred ca sunt pe meleaguri straine , gandul meu zboara repede la un singur lucru: Oare trenul acesta pierdut si vagoanele lui dezvelite,spre ce meleaguri ma poarta?!
Deodata , scrasnetul sinelor imi ajunge pana la urechi , o parte din mine tresare, si trenul se opreste brusc. Oamenii incep usor sa coboare din vagoane, iar linistea este perturbata de un difuzor ce ma anunta ca aceasta a fost ultima statie si ma invita sa cobor din vagon. Imi iau repede rucsacul cu cobor din tren, deodata ochii mei se atintesc asupra unei placute pe care scrie … MILANO..
Surpiza , placere , confuzie … locul unde am visat sa ajung intotdeauna atat eu cat si altii… Ceva este ireal , e prea frumos ca sa fie adevarat…
Sunt in oras , in fata mea domul isi arunca silueta impunatoare pe un cer colorat…`
Ceva imi zvacneste in inima , simt ca sunt in fata unui eveniment important …incep sa am o senzatie deosebita , astazi este Milan – Inter , imposibil…nu am bilet…duc mana la pipt , pentru cateva secunde parca nu am mai respirat, nu puteam sa cred eram la MILANO si nu aveam bilet. Deodata, imi dau seama ca in buzunar , zace un tichet , un tichet adevarat , am un sentiment de eliberare…
Inchid ochii , ii deschid , sunt la tribuna a doua , secundo anelo …inchid ochii , ii deschid din nou , sunt tot acolo…In jurul meu ,imaginea grandiosului stadion se contureaza din ce in ce mai bine , multa lume roieste in jur . Ridic usor privirea spre locul pasiunilor mele , spre locul pe care mi l-am imaginat intotdeauna din niste poze impersonale…
Peluzele sunt invaluite in ceata , simt ca le pierd..simt ca se departeaza , nu , sunt fumigene , torte ; atat de multe , incat ma orbeste lumina lor …
Peisajul se limpezeste , pe garduri vad steagurile unor grupuri legendare , Irr , Boys San , FDL , Brn … Un val sonor se ridica din ambele extremitati , duelul incepe , coreografii titanice , exuberanta , ceea ce mi-am dorit dintotdeauan … Mi-e frica sa-nchid ochii , mi-e frica ca totul se va termina prea repede… Dar continua , mesaje , mii de steaguri… Fantastic ! Gol… gol …lumea se agita , tortele invadeaza terenul nu-mi pot da seama prea bine ce se intampla … Ochii mi se inchid …
…E intuneric …
…Ma trezesc din nou…
Sunt intr-un autocar , in jurul meu se canta puternic …
Incerc sa-mi deschid ochii..
Totul se vede printr-un val de ceata…
Deodata in jurul meu se aude puternic , Allez Paris Allez , allez Paris allez , allez Paris Allez allez… Ce se intampla ? Chipuri zambitoare ma privesc , ma striga , imi dau incredere…
Aud in jurul meu , “Mergem la Marsilia”… In spate , un steag suspedat de luneta din spate , imi ranjeste binevoitor , imi spune “BOYS 1985″…
Ma gandesc…e dureros… dar sunt in autocarul celor de la Boulogne Boys si mergem la Marsillia…
Voie buna , timpul se scurge …
In fata noastra se ridica Velrodromul … E gigantic..
Usile se deschid … Iesim cu totii… In fata multi marseilezi..ne indreptam unii spre altii…Sclipesc lanturile in asfintitul soarelui…si la un moment dat o voce zice: CU MAINILE CURATE, marseillezi fac pasul inapoi, adrenalina e la maximum cand ne dam seama ca suntem sub peluza celor de la CU’84. Ne retragem usor si calm, stewarzii si Jandarmeria franceza isi fac aparitia, dar totusi era prea tarziu , ii umilisem la ei acasa! O voce ne motiveaza si mai mult: Ne meritam locul in TOP 10 !
Inchid ochii…
Intuneric..
Deschid ochii…
O straduta ingusta se desfasoara in fata mea , pustie , case ingrijite cu peluzele bine tunse , merg in paralel cu ea… Liniste totala …Unde sunt ?
Afara e noapte…
Este din ce in ce mai intuneric , aproape ca nu se vede nimic…
Niste siluete fug pe langa mine…Au sepci in carouri si adidasi albi ?…Mi se pare ? Ce se intampla…Alerg..si eu..
Incerc sa le prind din urma….Se departeaza … Deodata apare o cotitura , in fata un stadion , pe frontispiciu sta mare scris “DEN Millwal “…
Ma uit spre cer , soarele este acoperi de luna , o eclipsa… Siluetele din jurul meu se inmultesc , din ce in ce mai multe carouri … Deodata doua siluete se opresc langa mine…Hanorace negre , Chelsea Headhunters…Simt o durere acuta in burta, cad la pamant…Simt sangele care mi se scurge din vine…Fixez cerul , eclipsa incepe sa-si piarda din intensitate , soarele iese la iveala.
…Intuneric!
Deodata ceva ma face sa tresar! Deschid ochii , afara incepe sa se lumineze , ma uit la ceas … nu-mi dau seama inca , unde sunt… Imi limpezesc mintea…si ma gandesc ca azi e un nou inceput, urmeaza inca o saptamana de munca la sfarsitul careia voi fi alaturi de baietii mei in peluza stadionului meu preferat.
…si nu e doar un vis !

Advertisements

Tags: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: