Delije, suporterii lui Crvena Zvezda

delije sever Clubul Sportiv Steaua Rosie a fost fondat in 4 Martie, 1945, de catre tineretul din Belgrad care isi dorea un club sportiv caruia sa i se dedice.

La inceput s-a infiintat o sectiune de circa 100 de membri-prieteni credinciosi care au inceput sa insoteasca clubul in toate deplasarile. Sectiunea era formata in mare parte din membrii ai burgheziei orasului: Senyak, Topcider Hill, Dedinye, Knez Mihaylova etc.. insa printre ei se gaseau si cativa copii de muncitori care au format dupa aceea “prima echipa” de conducatori de suporteri. Toti acesti baieti aveau ceva special deoarece ei reprezentau inima capitalei. In marea lor majoritate erau baieti rai de oras – cu totii tineri Belgradeni carora nu le placea nici sistemul de armata nici cel comunist, care deja incepuse sa se destrame.
La sfarsitul anilor 50 a aparut o diferentiere intre spectatori si suporterii adevarati si asta deoarece suporterii au inceput sa aduca la stadion caraitori, clopotei si chiar cateva steaguri. Odata cu venirea lui Dragoslav Sekularac la Steaua Rosie suporterii isi vor regasi imaginea si pe teren, deoarece Seki nu avea numai talent, ci si manierele Belgradului. Suporterii au apreciat in mod special spiritul lui Seki de luptator, care i-a atras ca un magnet pe noii tineri albi-rosii. Stralucirea pe care Steaua Rosie parea ca incepuse sa o capete a fost definitivata odata cu construirea unuia din cele mai mari arene din Europa, denumit Marakana in cinstea templului fotbalului brazilian. Celor mai fideli suporteri li se oferea in fine ocazia de a se grupa in propriul lor stadion, cei mai fanatici gasindu-si locul in zona de Nord-Est.

Transformarea Peluzei Nord intr-un vulcan – sfarsitul anilor 70


Anii 70 au adus primele intalniri dintre suporteri dinaintea unui meci, in marea lor majoritate tinute in pub-ul “White Town” sau in piata Green unde se gaseau suporteri din “vremurile de demult”, dar si cativa din cei mai in voga “baieti de oras”. “White Town-ul” are o semnificatie deosebita pentru suporterii lui Steaua Rosie, acela era locu unde se adunau, spuneau glume, discutau si isi incalzeau vocile inainte de meci. In timpul calatoriei spre stadion liderii erau cei care mergeau inaintea celorlalti, iar daca din intamplare se intalneau cu vreun grup rival, acestia erau mereu infranti si le erau capturate simbolurile. Cand a fost finisata constructia acoperisului stadionului, cei mai fanatici dintre suporteri au decis sa se mute in zona centrala a Peluzei Nord, acolo de unde pleaca “nebunia peluzei” chiar si in zilele noastre, asa cum este ilustrat si intr-un graffiti: EPICENTRUL NEBUNIEI – PELUZA NORD
In tot acest timp, Steaua Rosie era deja un mare club – ajunsese in semifinalele Cupei Campionilor Europeni si fara Djazic (eliminat) invinge pe Panathinaikos cu un incredibil 4-1. 14 zile mai tarziu, cand s-a jucat returul, Panathinaikos a castigat cu 3-0 aducandu-i la disperare pe toti suporterii alb-rosii. Suporterii deja aveau multe deplasari in afara granitei fostei Yugoslavii (desi era foarte greu sa obtii pasaport), iar locurile lor favorite erau Madrid, Liverpool, Muenchengladbach etc. Sfarsitul anilor 70 au adus cu ei primele incidente mari, nu atat in stadion, cat si in afara lui, astfel ca traditionalele steaguri mari cu tevi groase au fost curand interzise, dar asta nu a oprit bataile, mai ales cu marii rivalii care erau negrii de furie dupa ciocnirea cu noi. Acestia incercau sa ne insulte strigandu-ne “Tiganilor”, in timp ce noi le raspundem :”Suntem tigani, suntem cei mai puternici” :-).

Nebunia anilor 80
In anii 80 a existat o mare afluenta de fani ai fotbalului in intreaga lume – astfel ca si in Peluza Nord s-au creat doua grupuri mari de suporteri : ULTRAS si RED DEVILS. In vreme ce ULTRAS au adoptat un stil italian (cantece lungi si melodioase, artificii si coreografii) cei de la RED DEVILS se bazau mai mult pe stilul Sarbesc (care se amesteca uneori cu cel englezesc) -betii crancene, omorarea in bataie a rivalilor si consumul de marijuana. Liderii acestor 2 grupuri au devenit liderii tineretului din Belgrade (destul de numerosi la stadion) si datorita faptului ca provocau des tulburari ei au intrat deseori in conflict cu partidul comunist aflat la putere. Datorita numeroaselor incidente la care luau parte membrii ale celor 2 grupuri, acestia erau deseori arestati de catre politie. La mijlocul anilor 80, ULTRAS si RED DEVILS au fost ajutati de un nou grup – ZULU WARRIORS. Aceste 3 grupuri au format nucleul Peluzei Nord si cu ajutorul altor brigazi mai mici precum WINNERS, RED WHITE ANGELS, BRIGATE, EAGLES, R. S. CLAN, R. S. ARMY..etc au facut oponentii sa tremure. In aceasta perioada au avut loc un nr mare de deplasari in strainatate, prilej cu care suporterii belgradeni si-au facut amicitii, dar mai ales dusmani. Printre cele mai celebre deplasari se numara cele din Londra, Paris, Atena, Berlin, Milano, Barcelona si Madrid.
Sfarsitul anilor 80 a insemnat si aparitia puternica a nationalismului, suporterii Stelei Rosii decalarandu-se, conform traditiei lor, extremisti Sarbi (cine stie ce consecinte putea avea o astfel de decizie..), dar afirmau clar ca cea mai importanta este Steaua Rosie, inainte de orice diviziune politica. In timp ce mai multe grupari de suporteri din Croatia (sub acoperirea HDZ, partidul de guvernamat in Croatia) faceau diverse “coalitii” (nici macar asta nu i-a ajutat), “tiganii” au intarit cu fiecare ocazie afirmatia ca cei mai mari rivali ai lor sunt suporterii lui Partizan, desi in marea lor majoritate erau Sarbi. Pentru a demonstra ca nu este sub stapanirea nimanui si ca poate gandi si singura, Peluza Nord serveste drept exemplu pentru ceilalti. Intr-o perioada in care politica patrunsese adanc pe stadioane, iar suporterii lui Steaua Rosie erau aproape sa pateasca ceea ce au patit suporterii croati, care devenisera o ramura a unui important partid politic, s-a tinut o intalnire a tuturor grupurilor din Peluza Nord avand un singur scop: nici un alt nume in afara de Steaua Rosie, Belgrad si Serbia nu isi gasesc locul pe stadioane. Aceasta regula se aplica si azi, desi suporterii se folosesc de fiecare ocazie pentru a-si arata credintele politice. Imediat s-au deschis centre de informare pentru fani si de asemenea si un magazin cu arsenalul suporterilor (sepci, fulare, postere, tricouri, casete audio etc..). De asemenea existau si locuinte unde se organizau intalniri si aparusera primele legitimatii de membru. Din prima zi cand s-a format, DELIJE a declarat ca doreste sa devina un grup modern European, ceea ce avea sa se adevereasca in scurt timp. Desigur ca bataile cu fanii lui Partizan si cu fanii Croati erau inevitabile. In aceste incidente “cea mai tare brigada” Delije nu iesea niciodata infranta. Disponibilitatea lor la incidente in numele Stelei Rosii si a Serbiei a fost demonstrata pe 13 Mai la Zagreb intr-o bataie antologica cu suporterii locali, cei de la Bad Blue Boys si cand intreaga Peluza Sud a stadionului Dinamo a fost distrusa.

Maksimir 13.5.1990
Desigur, memorabile sunt si incaierarile cu celelalte grupari croate, cum ar fi Torcida Split (Hajduk Split)

Recunoasterea pe plan european – inceputul anilor 90
O noua epoca pentru Peluza Nord incepuse, deplasarile in afara fiind din ce in ce mai dese si mai organizate. Devenise o absurditate sa vorbesti despre numarul celor de la Delije, deoarece acesta crestea de la meci la meci vazand cu ochii. Delije isi gasise o “stea” si refuzau sa ii mai dea drumul, o urmareau in fiecare meci, fara macar sa viseze ca aceasta ii va ridica la inaltimi ceresti. In aceasta perioada o furtuna puternica pornea dinspre Peluza Nord, iar uraganul numit Steaua Rosie facea victima dupa victima prin Europa, neavand mila pentru nimeni. Intr-un numar mare, cei de la Delije si-au urmat favoritii pe stadioanele din Zurich, Glasgow, Dresden, Munich si in finala din Bari.

Cei care au participat la majoritatea deplasarilor, afirma ca cea mai tare dintre ele a fost cea din Dresden datorita ciocnirilor violente cu fortele de ordine germane. Bataia a durat cateva ore, timp in care suporterii i-au cam rupt, in cea mai mare parte. In returul semifinalei, cei de la Delije au creat o atmosfera incendiara folosind artificii deosebit de spectaculoase si sustinandu-si echipa intr-un mod fantastic astfel ajutandu-i pe jucatori sa realizeze imposibilul si sa se califice in finala Cupei Campionilor.


Asa arata Dresda cand DELIJE a sosit – 20.3.1991.

Deja finala nu mai era un vis, devenise o realitate, iar avioanele, vapoarele, masinile si bicicletele i-au purtat pe cei mai nebuni dintrer fani – Delije din Peluza Nord, spre un singur loc – St.Nicola din Bari, Italia. In Bari toti si toate erau cu noi, cei din St.Nicola, Ciciolina si mii de suporteri din toate colturile Yugoslaviei si din Europa. Iar Dumnezeu ne-a oferit ceea ce il rugasem in fiecare clipa: Cupa Campionilor Europeni. Fanii lui Olympique Marseille au parasit stadionul in lacrimi, mare parte datorita infrangerii echipei lor, iar altii datorita intalnirii directe cu cei de la Delije – care dupa acest meci au adus in tara zeci de suveniruri de la fanii adversi.

Finala Cuperi Campionilor Europeni – 29.5.1991

Castigarea Cupei Campionilor nu a fost de ajuns pt ambitiile noastre, astfel ca pe 18 Decembrie 1991 la Tokyo, Steaua Rosie i-a invins pe cei de la Colo-Colo din Chile, campionii Americii de Sud, si au fost numiti Campionii Lumii.
In acelasi timp cu castigare de catre Steaua Rosie a laurilor europeni a venit si distrugerea fostei tari. In sezonul 1991/92 federatia internationala interzice echipelor de club yugoslave sa-si dispute meciurile pe teren propriu, astfel ca Steaua Rosie i-a gazduit pe cei de la Portdown in Szeged, pe Anderlecht la Budapesta, si pe Panathinaikos si Sampdoria la Sofia. In ciuda razboiului, a saraciei si a granitelor inchise, cei mai fanatici suporteri din lume- cei de la Delije au urmat echipa in toate meciurile, batandu-i pe toti cei care le ieseau in cale. Suporterii lui Genoa nu vor uita prea curand ciocnirile cu cei de la Delije, la fel si alb-verzii din Atena.
Razboiul venise pe fondul destramarii fostei tari. Spiritul national al sarbilor a adus pe multi din Peluza Nord pe front pentru a-i apara pe sarbii din Rapublica Srpska si pe Sarbul Kraina din a fi macelerit de cutitul Ustashi ( croat). Legenda suporterilor Stelei Rosii care si-au dat viata pentru mama-Serbia va ramane vesnic in memoria celor din Peluza Nord.

Noul val, vechile pasiuni – sfarsitul anilor 90
In momentul in care sanctiunile au luat sfarsit, lucrurile s-au imbunatit putin. Tineri de 18-25 de ani au aparut in centrul atentiei, dupa ce castigasera experienta pe staioanele din Serbia si Muntenegru. Vechii suporteri au continuat sa se intoarca. Stilul celor de la Ultras devenise din ce in ce mai popular, deoarce numele de Delije ajunsese sinonim pentru fiecare suporter al Stelei Rosii, iar cei mai adevarati fani isi vor dori mereu sa se diferentieze de ceilalti. Toate meciurile din deplasare se bucurau de o prezenta numeroasa, iar dragostea pentru Steaua Rosie nu s-a oprit la fotbal, ci s-a extins si la baschet, handbal, volei, polo.

DELIJE in Kaiserslautern

Unforgetable coreography on match against Barcelona – 30.10.1996.

Prima deplasare in strainatate pentru noua generatie ULTRAS a fost la 15.10.1995, cand echipa de hanbal Steaua Rosie a jucat la Gyor in Ungaria, acolo unde un autobuz cu ultrasi a insotit echipa. Un an mai tarziu, aproximativ 200 de fani din Serbia si mii de sarbi care munceau in Europa de Vest, au sustinut pe Steaua Rosie in meciul cu Kaiserslautern. Buna cooperare dintre club si ultrasi a facut ca 1500 de fani sa-si urmeze clubul in meciul cu Barcelona – dintre care 100 de suporteri finantati de club in deplasarea lor din Catalonia. In jocurile de la Kaiserslautern si Barcelona s-a dovedit ca Ultras reprezinta un grup care nu are nici o problema in a calatori in strainatate pentru a-si sustine echipa iubita, in ciuda problemelor din Yugoslavia. Ciocnirile cu politistii nemti si spanioli au dovedit ca “tiganii” sunt foarte perspicace in incidentele in care e necesar acest lucru. Coreografiile din meciul cu nemtii, dar mai ales Barcelona au demonstrat inca o data excelenta noastra organizare. Nici un grup din Europa nu se poate mandri cu faptul ca au facut 4 coreografii diferite in 4 colturi ale stadionului – asa cum au facut “tiganii” in meciul cu Barcelona. Multe reviste de specialitate dedicate fanilor, au oferit spatii largi celor de la Delije, deoarece si-au dat seama ca suntem in topul ultra european. 4 ani lipsiti de prezenta in Europa nu au fost deajuns pentru a-i slabi pe cei de la Delije.

DELIJE la Kaiserslautern

Coregrafie la meciul cu Barcelona – 30.10.1996.

Din contra, in sezonul 1996/97 organizarea Peluzei Nord chiar s-a imbunatatit si mai mult referitor la coreografii din ce in ce mai dese, meciurile din deplasare, rechizitele pentru fani si aparitia a multor subgrupuri ultra’, printre cele mai semnificative numaranduse Ultra Boys, Red Boys, Brigate, North Army, Kenjaj, Lunatics, Iron Boys, Goblins, Red Evil, Heroes… Multe din aceste grupuri mai mici s-au unit pentru a forma una din cele mai puternice brigazi-de-actiune Belgrade Boys. Incidenetele create de ei erau renumite chiar si inainte de aceasta uniune. Lumea inca mai vorbeste despre faimoasele ciocniri cu cei de la United Force (fanii lui F.C. Rad Belgrad, cei mai putenici noi-veniti pe scena huliganilor sarbi), cand in sezonul 1996/97 400 de huligani s-au luptat, 3 dintre ei au fost serios raniti de lovituri de cutit, iar 22 dintre ei au fost arestati, Delije castigand acea batalie. Apoi au urmat bataile din Novi Sad cu cei de la Red Firm (suporterii Vojvodinei) si ciocnirile cu fanii lui Zemun, atunci cand 3 dintre acestia au sfarsit in spital suferind rani grave. Cei de la Belgrade Boys au facut si ei cateva incidente, care pot fi incadrate in capitolul “noi modalitati de a fi huligan”, cum ar fi : ambuscada creata intr-un intreg tren plin cu cei de la Grobari care veneau la un derby in Belgradul, cand circa 40 de Bgd-Boys s-au luptat cu fanii pusi pe fuga ai lui Partizan. Bataile cu cei de la Grobari au fost si vor fi mereu evenimentul principal din viata alb-rosie a celor de la Delije. In acest an 3 incidente majore au avut loc impotriva lor. Primul dintre ele s-a petrecut in timpul meciului de fotbal cand cei de la Grobari au lansat artificii-rachete din Peluza Sud, unu dintre ele lovindu-l pe un baiat de 16 ani din Peluza Nord a lui Delije, care a murit pe loc. Dupa aceasta fortele de ordine au interzis folosirea materialelor pirotehnice la meciuri de fotbal pedeapsa fiind de 3 luni pentru fiecare artificiu. Bineinteles ca celor de la Delije nu le-a pasat prea mult de noua lege si au continuat sa foloseasca tot felul de materiale pirotehnice peste tot.
Suporterii Stelei Rosii au fost si vor fi intotdeauna impotriva comunismului. Chair si acum cand abuzurile politiei sunt din ce in ce mai greu de suportat, cei de la Delija continua cu stilul lor: cantece, coreografii si incidente…
In sezonul 2000/2001 cei de la Delije au trecut prin cea mai mare incaierare cu politia din istoria lor. Aceasta a avut loc in timpul meciului cu Torpedo (Georgia) in cadrul calificarilor pentru Champions League. Ciocnirile cu politia au pornit in minutul 35 si au durat aproape 1 ora si jumatate !! Rezultatul ? 13 jandarmi au fost serios raniti deoarece au incercat sa impuna pacea prin forta in Peluza Nord. Alte incidente au avut loc in luna mai a anului 2000. Dupa cel de-al doilea meci din play-off-ul campionatului de baschet cu principalii nostri rivali Grobari (in traducere “Gravediggers” <>) de la Partizan care ne-au asteptat in apropierea uneia din cele mai mari statii de autobuz din oras, circa 30-40 dotati cu pietre, bate etc.. Dar tinerii Belgrade Boys au trimis informatori in oras si dupa ce au adunat informatii despre unde se afla cei de la Grobari, Bgd Boys i-au inconjurat in jurul statiei de autobuz si apoi a inceput lupta. De fapt nici nu a fost o lupta deoarece oponentii nostri s-au speriat cand au vazut aproximativ acelasi numar de alb-rosii ca si ei, dar venind din toate partile. Dupa cateva minute in care pietrele veneau din toate directiile, Delije au aprins cateva torte si au patruns in mijlocul celor de la Grobari batandu-i pe toti. Dupa ce acestia au fugit, cei de la Belgrade Boys i-au urmarit prin oras chiar si cu masinile. Dupa numai 2 zile, la cel de-al 3-lea meci din playoff cei de la Grobari s-au strans din nou in fata unui supermarket, in numar de circa 70-80 toti cantand si band, iar tinerii nostri (da, din nou cei de la Belgrade Boys :-), aproximativ 40, au aprins torte si cu bate de lemn in mana au intrat in ei. 10 Grobari au fost raniti restul fugind de la locul incidentului.

VA URMA ….

articol tradus de Stefan de pe siteul Delije.net (daca nu ne inseala memoria) in 2003

Advertisements

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: