Nevoia de bataie a jandarmului

Costin Ilie (Cotidianul)

Bataie la gramada pe strazile Bucurestiului miercuri seara. Suporteri stelisti cu fani dinamovisti „arbitrati“ de oameni in uniforma, jandarmi versus „ciini rosii“, Armata Ultra impotriva Jandarmeriei Romane. La fiecare incaierare exista un personaj comun: jandarmii. Ei s-au batut cu toata lumea. Sigur, nu inseamna ca suporterii nu sint vinovati, atit cit pot fi raspunzatoare animalele pentru actiunile lor, dar macar ei nu sint angajati de stat pentru a-si satisface nevoia de violenta. In schimb, statul le creeaza toate conditiile celor care cauta o slujba la care pot sa dea legal cu pumnul. Iata povestea unui om firav, ochelarist si un pic rau de gura, care numai de violente nu ar vrea sa auda, adica eu.

Am mers pe stadion impreuna cu un amic, politist. Trecem de primul filtru de jandarmi, intram in incinta stadionului, cind se aude un “ba, voi aveti bilete”, blazat. Din cauza adresarii si pentru ca eram departe de locul unde se controlau biletele, adica poarta de acces, l-am ignorat pe jandarmul plictisit. Intreaba inca o data, mai cu viata, iar eu fac pe surdul, ducind o mina la ureche. Si, pe cuvint de onoare ca n-am apucat sa mai zic altceva ca am si vazut un pumn care taia aerul, oprit doar de vederea legitimatiei de politist a amicului meu. Pentru prima data dupa multi ani, m-am gindi ce bine ar fi sa ma pot da peste cap de trei ori si sa devin un pachet de muschi. Dar cum viata nu e ca in povesti, n-am putut sa raspund injuraturilor care au tinut loc de bataie, decit cu un timid “I’m a lover, not a fighter”. Ceea ce pentru el a fost o insulta tare urita, ca n-a inteles ce inseamna.

Tags: batai, bataie, galerii, Jandarmerie, jdanrmi, nevoie de bataie