Peluza Nord Dinamo

scris de Livorno, Bucuresti, 21 decembrie 2005

Acest scurt istoric al Peluzei Nord dinamoviste nu
pretinde sa detina adevarul absolut si nici nu se
doreste a fi o monografie completa si complexa a
miscarii ultra’ alb-rosii. De asemenea, am incercat
aici sa nu dau curs unei apologii ieftine, dar nici
unei false modestii de cafenea.

Radacinile miscarii ultra’ dinamoviste pot fi gasite
in 1995, cand la partea de peluza dinspre tabela de
marcaj se situau grupuri precum Dracula Boys, Rams
Pantelimon sau Irriducibili Dristor. Ele au constituit
nucleul de la care au pornit primele tendinte ultras
in randurile suflarii ros-albe.
Momentul de turnura il constituie insa anul 1996, cand
la Peluza Nord, in partea stanga dinspre tribuna I, a
luat nastere grupul Nuova Guardia, grup alcatuit din
baieti tineri si entuziasti, care au incercat – si au
reusit – sa aduca un aer nou galeriei dinamoviste si
sa introduca elementele fenomenului ultras in sanul
acesteia. Acest grup a constituit ani buni grupul
principal al peluzei, cel mai numeros (la un moment
numarul membrilor era de circa 150) si cel mai activ;
cel mai activ nu doar din galeria alb-rosie, ci si –
fara teama de a gresi – din intreaga scena ultra’
romaneasca pentru o lunga perioada de timp. Anul
viitor N.G. va implini un deceniu de existenta.
Prima coregrafie a fost realizata la un meci cu Steaua
Bucuresti, la inceputul sezonului 1996-1997,
coregrafie compusa din cartoane albe si rosii pe cate
un sector. Fumigenele nu au lipsit din peisaj.
Fumigenele nu au lipsit insa din peisaj nici pe 10 mai
1997, cand a avut loc unul dintre momentele cele mai
de seama ale miscarii ultra’ dinamoviste, moment ce a
coincis cu incendierea unei bune parti a peluzei sud a
stadionului din Ghencea. Evenimentele din acea zi au
fost discutate de sute de ori de atunci si pana
astazi, insa ce raman in istorie sunt pozele cu sutele
de scaune in flacari. Totusi, n-ar fi corect daca n-am
mentiona ca toate bannerele dinamoviste au fost
capturate de catre stelisti cu acea ocazie, insa, de
asemenea, n-ar fi corect daca n-am aminti ca ele au
fost smulse de pe gardurile unei peluze pustii si
arse.
Anul 1997 s-a dovedit a fi unul prolific pentru peluza
alb-rosie, caci in acelasi an s-au infiintat grupuri
importante precum Guardia Tei, Brigate Pantelimon si
Mad Men. Ultimele doua au jucat un rol foarte
important de-a lungul timpului si, sub o forma sau
alta, exista si in ziua de azi.
Anul urmator a reprezentat iesirea din mediocritate si
neputinta a echipei. Simultan, si peluza a trait
momente deosebite (deplasari, coregrafii, actiuni),
memorabile ramanand deplasarile din toamna, in
Giulesti si Ghencea (peste 5000 de “cainiâ€?). In opinia
mea, acestea au fost cele mai reusite prezente de pe
terenurile rivalilor.
1999 a insemnat, pe de-o parte durerea provocata de
pierderea titlului in fata rapidistilor, dar, pe de
alta parte, si acel celebru tur din semifinala de Cupa
cu Steaua, cand in Stefan cel Mare (si in imprejurimi;
un prieten de-al meu avea bilet la tribuna I, dar a
vazut meciul dintr-un copac de pe Calea Floreasca)
s-au inghesuit peste 20.000 de oameni sau acea seara
de septembrie de neuitat, la returul cu Benfica
Lisabona, cand, in premiera pentru tara noastra, s-au
desfasurat nu mai putin de trei coregrafii, la cele
doua peluze si la tribuna a II-a. Intreaga atmosfera
de-atunci a fost de-a dreptul fabuloasa…
De asemenea, toamna acelui an a insemnat nasterea
grupului Boys, survenita in mijlocul unor vremuri
foarte tulburi pentru galeria alb-rosie. In aceasta
privinta merita mentionata si existenta efemera, de
cateva etape, a gruparii Unione Sud, amplasata la
Peluza Sud a stadionului.
Anul 2000 a fost un an foarte plin pentru Peluza Nord.
Cei din conducerea galeriei, Nicu Galerie si acolitii
sai, au fost inlaturati fara mici eforturi, iar
Elyass, membru Brigate Pantelimon, a fost ales in mod
democratic sef de galerie, de catre 200 de membri ai
peluzei. Cu toate acestea, luptele pentru putere au
incetat abia un an mai tarziu, in urma mai multor
disensiuni Elyass reusind sa-si consolideze pozitia de
lider al peluzei. Din solutiile existente atunci el a
fost cea mai buna solutie, caci el a fost cel pe care
adevaratii baieti cu mentalitate l-au sustinut.
Dupa cum spuneam, 2000 a fost bogat in evenimente. In
afara de schimbarile survenite la nivelul conducerii
peluzei, in istorie vor ramane cele doua meciuri din
luna mai, cu Steaua si cu Craiova, in urma carora
Dinamo a cucerit dupa multi ani campionatul, respectiv
Cupa Romaniei. Au fost doua meciuri la care, fara sa
cad prada patetismului, prestanta peluzei alb-rosii a
fost magnifica. Capturile steagurilor steliste Furia
ros-albastra si Intotdeauna superiori sunt
arhicunoscute, iar superba imagine cu miile de
cartoane argintii de la finala Cupei s-a intiparit pe
retina multora, fie ei dinamovisti sau nu.
Deplasarea de la Plock (Polonia), din luna august a
aceluiasi an, a reprezentat continuarea seriei de
deplasari externe inceputa cu un an in urma la
Lisabona (desi se pare ca a fost s-a organizat o
deplasare si in 1995, la meciul de la Sofia cu
Levski), serie la care s-au adaugat in anii urmatori
deplasarile la Tirana, Zurich, Bruges, Liepaja,
Donetk, Moscova, Zilina, Manchester, Nicossia,
Liverpool, Sofia si Marsilia, alaturi de care ar
merita mentionate si cele facute pentru echipa
nationala: Budapesta, Euro 2000 (ocazie cu care s-a
luat bannerul celor de la Torcida Verde), Lubljiana,
Oslo, Copenhaga, Praga, Rotterdam.
Din nefericire, luna octombrie a fost una neagra si
asa va fi mereu de-acum inainte. Moartea iubitului
Catalin a fost poate cea mai grea lovitura pe care a
trebuit sa o suporte vreodata poporul dinamovist. De
la 5 octombrie 2000 Peluza Nord a capatat numele de
Peluza Catalin Haldan, denumire sub care e cunoscuta
si astazi.
Daca 2001 nu a fost un an prea spectaculos, in afara
de luptele pentru putere pe care le-am mentionat si
mai sus (se prea poate, totusi, sa omit ceva care
altora li s-a putea parea important), anul 2002 a
reprezentat, din punctul meu de vedere, incheierea
unui ciclu pentru peluza dinamovista. A fost, cred eu,
un ciclu de sase ani in care aceasta a dominat
autoritar scena ultra’ romanesca si in care si-a
surclasat – fara suparare – rivalii de-o viata derby
dupa derby. Au fost fara indoiala sase ani gloriosi si
frumosi. De ce s-a incheiat un ciclu? Pentru ca 2002 a
reprezentat o cotitura in peisajul ultra’ din tara
noastra: revitalizarea peluzei steliste (prin nasterea
grupului Ultras), progresul evident al peluzei
rapidiste si al celei craiovene, revenirea in
prim-plan a Timisoarei, dar si o oarecare plafonare a
peluzei dinamoviste, cauzata in principal de lipsa de
motivatie. De asemenea, in acelasi an, dupa parerea
mea, s-au prefigurat primele neintelegeri intre
ultrasii dinamovisti, neintelegeri care aveau sa
conduca la ruptura de peste un an.
Sfarsitul anului a adus si primele numere ale fanzinei
“Vocea Peluzeiâ€?, publicatie aflata in prezent in al
patrulea an de aparitie si care, in principiu, apare
la fiecare meci jucat in campionat in Stefan cel Mare.
Anul 2003 a oferit doua momente importante pentru PCH.
Primul il reprezinta capturarea steagului
principalului grup stelist, Ultras, eveniment ce a
facut sa fie scrise sute de randuri pe diferite
guestbook-uri si forumuri, dar care, ca si in cazul
momentului “10 maiâ€?, va ramane in istorie doar prin
captura propiru-zisa. Mai mult, la putin timp dupa
capturarea banner-ului rivalilor, biancorossi au
reusit sa confiste si o buna parte a coregrafiei
acestora destinata meciului direct. Sa nu uitam insa
ca stelistii s-au revansat in vara, cand au subtilizat
coregrafia PCH pentru finala Cupei, cu o seara inainte
de disputarea acesteia.
Al doilea moment important il constituie parasirea
Peluzei Nord de catre cei de la Boys la inceputul
sezonului 2003-2004, care s-au mutat in celalalt capat
al stadionului. De aici s-a nascut o rivalitate
absurda intre cele doua peluze, care a dus la un sir
de fapte regretabile, toate acestea luand insa sfarsit
in urma cu putin timp, cand ambele parti au facut pace
si au convenit sa se respecte reciproc si, poate,
uneori, chiar sa se sprijine unii pe altii.
Sfarsitul anului 2003 a fost marcat si de capturarea
steagurilor rapidiste Avangarda si Legiunea Visinie,
desi dinspre Podul Grant s-au facut auzite tot felul
de scuze lamentabile.
Inceputul noului an, 2004, a fost fructuos pentru
Peluza Sud Dinamo, aceasta marindu-si considerabil
numarul de membri odata cu infiintarea a doua noi
grupuri, Irascibilii si Fedayn.
In ceea ce priveste PCH, returul acestui sezon a fost,
zic eu, unul dintre cele mai reusite din intreaga sa
istorie: prezenta numeroasa la fiecare meci de-acasa,
prestatie vocala pe alocuri electrizanta, multe
steaguri de fluturat si pe doua bete si coregrafii
reusite (cu Craiova, cu Alba-Iulia, cu Otelul in a
doua repriza a finalei) sau cu adevarat speciale (cu
Rapid pe Giulesti si prima din finala Cupei cu
Otelul). De asemenea, trebuie amintita si
revitalizarea grupului Brigate, care, desi suna a
cliseu, a adus peluzei un plus de culoare si de
prospetime.
Insa probabil ca 2004 va ramane in memoria colectiva a
suflarii dinamoviste ca fiind anul in care am jucat cu
Manchester. A fost un stadion plin (peste 50.000 de
oameni), desi rau-voitorii si alti carcotasi suspecti
au sustinut ca cei mai multi nu ar fi fost
dinamovisti, in ciuda mareei alb-rosii care a inundat
capitala si stadionul in acea zi.
In ceea ce priveste sfarsitul de an, iese in evidenta
spectaculoasa si inedita captura a coregrafiei celor
de la Timisoara, realizata cu inteligenta si curaj
chiar in fieful acestora. Desigur ca rautaciosii au
gasit si aici nod in papura ultrasilor dinamovisti.
Dar, ma vad nevoit sa repet, istoria consemneaza doar
ceea ce conteaza cu adevarat.
2005 a debutat cu mutarea grupului Supras la Peluza
Sud si a continuat cu cresterea in calitate si
cantitate a celor de la Brigate.
Luna martie a acestui an consemneaza probabil cea mai
dificila coregrafie care s-a realizat vreodata in
Romania, si anume aceea de pe Ghencea, cu portretul
lui Catalin alcatuit din cartoane. Din pacate,
datorita unor ilustri incompetenti, imaginea unui
martir al culorilor alb-rosii a fost confundata cu cea
a unui criminal odios.
In a doua jumatate a returului, Peluza Sud a cazut
victima curajului de a protesta impotriva mafiei si a
coruptiei din conducerea clubului, iar cele trei
grupuri, Boys, Fedayn si Irascibilii s-au vazut
nevoite sa se autodesfiinteze. Initial si Supras a
luat aceasta hotarare, insa, ulterior, odata cu
revenirea in PCH in vara, membrii sai au revenit
asupra deciziei.
Finalul de sezon a adus o noua finala de Cupa si,
odata cu ea, o noua coregrafie foarte buna a PCH,
peste media tarii noastre.
Prima parte a sezonului 2005-2006 a fost marcata de
deplasarea de trista amintire a ultrasilor dinamovisti
in Bulgaria, mai cu seama a baietilor din Peluza Sud.
Dramele traite de acestia au sensibilizat intreaga
miscare ultra’ romaneasca si au determinat, in
premiera nationala, cateva sute de ultrasi de la 10
cluburi romanesti sa participe la un protest comun la
Bucuresti. A fost un moment istoric, un adevarat punct
de cotitura al fenomenului de la noi din tara.
Iata ca, aflandu-ne la sfarsitul lui 2005, ne aflam la
sfarsitul celui de-al zecelea an de istorie a miscarii
ultra’ dinamoviste. A fost un deceniu plin, bogat in
evenimente, si cu bune si cu rele, uneori
entuziasmant, alteori trist, un deceniu din care poate
ca unii vor avea totusi ceva de invatat…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: