Eu, Fred hooligan PSG

psggala3.jpgpsg7e.jpg
Interviu realizat de Boris Thiolay

Sunt un fan al fotbalului de cand ma stiu.Am inceput sa joc la 8 ani intr-un club de la periferia Parisului.Pana la 11 ani, am locuit in HLM apoi intr-un al imobil din zona pavilionara.Provin dintr-o familie de muncitori.Bunicul meu era un comunist convins,iar parintii mei au votat mereu stanga.Nu au avut o viata usoara.Tata lucra pana tarziu.Il vedeam seara cum vedea de la munca.Era rupt de oboseala.Tanar fiind eram deja un tip nervos.Impreuna cu varul meu cand eram copii obisnuiam sa ne batem cu arabii.Aveam probleme cu ei tot timpul.

” A doua zi povesteam cu mandrie cum am batut un englez..”

Am descoperit PSG-ul si stadionul Parc des Princes cu ajutorul unchiului meu in 1981.Aveam 11 ani.La 15-16 ani am inceput sa merg in mod frecvent la stadion ( singur sau insotit de prieteni) dar fara a spune parintilor mei.Un tip m-a dus in peluza Boulogne care era populata in proportie covarsitoare de nationalisti radicali de extrema dreapta.Acesta a fost momentul in care am devenit rasist si nationalist.Aveam in mine ura.Pe Parc des Princes erau o gramada de de tip ca mine,veniti de la periferie.In 1998 la 18 ani ,la alegerile prezidentiale am votat Le Pen fara sa stau pe ganduri.Pana in 1995 votam Frontul National.Era o chestie protestatara.Sunt ceva ani de cand nu mai votez,nu ma mai intereseaza.Am o gramada de prieteni cu care nu pot vorbi chestii politice.Unii dintre ei sunt neonazisti.Eu calatoresc mult si imi place sa descopar tari noi,culturi noi.Dar nu-mi place cand cineva scuipa pe numele Frantei.
Eram in metrou cand am lovit prima data un om si se intampla inaintea meciului Franta -Anglia din anul 1984 (primele incidente de proportii din Franta).Niste tipi se bateau,un englez a cazut pe jos,era aproape inconstient.Am profitat si l-am lovit.Mi-a fost frica,insa a doua zi povesteam cu mandrie cum am lovit un hooligan englez.

“Ma bateam ca un nebun”

Prima mea deplasare cu PSG-ul, a fost la Nancy in 1986.Ca esti skinhead sau simplu suporter sa fi insultat de provinciali pentru ca esti din capitala iti creaza anumite “sentimente”.Cand mergeam in deplasari formam un grup compact.Incepand cu 1986 mergeam la toate meciurile pe Parc si faceam cateva deplasari.Eram primtre primii atunci cand atacam autocarele echipelor adverse sau ale suporterilor adversi.Aruncam pietre dar nu aveam nici un fel de cultura hooligan.
Prima mea mare bataie, a fost la Lens in acelasi an.Eram doua autocare.Am iesit dupa terminarea meciului cam la zece minute: nu era ca acum cand politia te tine in stadion o ora si dupa aceea te urca in autocare.Cei din Lens ne asteptau in parcare.Cam 200 de insi cu totul din care vreo 20 de skinheazi.Noi eram cam 80.Ne-a fost frica dar am intrat in ei.Am fost batut mar.Tot ce imi mai aduc aminte este ca loveam ca un nebun in dreapta si in stanga.
Incepand cu anii 90 PSG-ul a patruns si in Europa.Faceam cam o deplasare pe luna.Am fost la toate meciurile mari. Am participat la peste 20 de incaierari dintre care 12 de exceptie. Contra lui Juve in 1989 si in 1993, Anderlecht, Arsenal, Liverpool, Celtic, Galatasaray….toate au fost actiuni superbe.

A mai fost si meciul PSG-Caen (in 1993 ,10 politisti raniti din care unul foarte grav).Eu nu eram.Din fericire..Toti prietenii mei au ajuns la puscarie pentru mai multe luni.Astazi grupul nostru numara cam 20 de insi toti cu state vechi in Boulogne la care s-au adaugat inca 15 sositi pe parcurs.Cu cei vechi suntem foarte buni amici.Stiu ca prietenii nu m-ar lasa la greu asa cum nici eu n-as face-o.Daca as fi pe jos intr-o bataie ei ar ramane cu mine chiar daca asta ar insemna sa o incaseze rau de tot.Pentru onoare si prietenie.In grupul nostru sunt printre singurii care ma are toti dintii.
Anul acesta PSG-ul merge cam nasol in campionat : nu facem prea multe deplasari.Sper ca in sezonul viitor sa jucam in Liga Campionilor si sa avemo tragere la sorti “buna”.
Sa spun drept nu voi merge in Norvegia la Rosenborg.Nu e un meci foarte interesant.In schimb cand pici intr-o grupa cu Manchester sau Juventus atunci e altceva.Stii ca ai hooligani in fata si ca vei avea ceva de munca.In campionat pe Parc des Princes e aproape imposibil sa te bati prea multa supraveghere,prea multe camere,prea multa politie.La un meci PSG-Marseille nu poti sa faci nici o miscare,doar daca de partea cealalta ai un grup super motivat.Marseillezii (unii dintre ei) inainte de meciul cu noi isi dau intalnire la Stade de France.Baieti de la noi se duc si incing niste batai strasnice.Dar nimeni din Franta nu va veni sa provoace 400 de hooligani la Kop-ul Boulogne.Tipii nu sunt nebuni.Hooliganismul e ceva bizar.Este intr-un fel ceva ilegal dar tocmai aici este placerea. Cultura hool inseamna sa-ti poti organiza un grup si sa te infrunti cu altii.Eu unul cand ma bat ma bazez doar pe pumni.Pe noi ne intereseaza sa ne infruntam cu oameni ca noi.E un viciu,violenta atrage.Nu am atacat niciodata suporteri obisnuiti.A pocni pe cineva care nu are nici inclin nici in maneca inseamna doar bravada.Avem un anumit respect,o morala.

“Ideea este sa fi acolo sus in Top 10”

Impreuna cu prietenii mei, identificam deplasarile cele mai “bune”.Mergem in deplasari in primul rand ca sa ne distram.Cateodata mergem cu avionul.Mergem in baruri,la restaurante in cluburi…Ne distram.Dar esential este sa vedem meciurile.Daca invingem pe teren si ne batem si cu adversarii e perfect.Cand meciul nu este prea interesant am tendinta sa scrutez tribunele in cautarea unora ca noi.
Parisul este singurul oras din Franta care are cultura Hooligan.Si asta pentru ca PSG-ul a intalnit toate marile cluburi europene si lumea e geloasa.Dar adevarata cultura Hooligan se gaseste in Anglia,Italia,Belgia,Olanda.De fiecare data cand merg sa vad un meci in Anglia sunt impresionat.Visul meu este sa avem intr-o zi in fata pe hooliganii lui Leeds sau Chelsea.In 1996 ne-am batut intr-un pub cu tineri hooligani ai lui Leeds.I-am batut rau de tot.Dar cei mai vechi ,tatuati peste tot nici nu s-au miscat.Toti aveau ani grei de puscarie in spate si era prea riscant pentru ei sa se bata in plina zi.Erau intr-adevar impresionanti.
Ziua in care vom juca cu Leeds vom intra in legenda. Ideea este sa fii acolo sus in Top 10 in Europa.Dupa meciul PSG-Galatasaray(s-au inregistrat 46 de raniti in 2001) cei de la Chelsea Headhunters au scris pe site-ul lor ca noi am intrat in Top 10.Este genul de reputatie care se apara cu greu si poate costa scump.
Pe langa toate acestea exista si fantomele hooliganismului:cei ce lovesc un om doar cand se afla la pamant, care se feresc in caz de lovituri dure.In plus in generatia tanara gasesti multe scarbe.Sunt gata sa bage cutitul in tine.Mai exista si cei care isi dau intalnire cu ajutorul telefoanelor mobile pentru a se infrunta.Mie nu-mi plac chestiile astea.Noi mergem direct in fata stadionului.

Inainte de contact bem cateva beri.Scopul este sa ne incalzim un pic dar nu prea mult pentru ca daca esti matol ti-o iei.Ne imbracam normal pentru a nu atrage privirile.Am renuntat de mult la bombere si capete rase.In felul acesta trecem foarte usor de barajele politienesti si ajungem direct in fata stadionului.
Contactul cu adversarii trebuie sa-l traiesti ca sa-l intelegi.Ii vezi pe ceilalti cum vin in grup.Iti este frica dar stii foarte bine ca si lor le este.Dar iti spui intruna ca nu trebuie sa faci pasul inapoi si ca trebuie sa-i tavalesti.Totul sa rezuma la doua chestii: sa produci pagube cat mai mari in randul adversarilor si cea mai importanta, sa ramai in picioare.Sa le dovedesti ca esti cel mai bun.
La Nice -PSG ne-am deplasat pentru ca stiam ca vom avea ceva in fata.Chestiile astea se stiu in cercul nostru.Pe internet cei din Nice povesteau cum o sa ne masacreze.Incepusera cam devreme cu palavrageala.Ne-am dus cu intentia ferma sa-i cotonogim.Ne-am deplasat individual de restul grupurilor (eram aproximativ 70 din care 10 cu vechi state).Am mers o parte cu avionul, restul cu masinile sau cu trenul.Ne-am dat ca punct de intalnire un bar din centrul orasului (prin SMS-uri).Cand am ajuns eu erau deja 40 -50 de insi.Am baut cateva beri si am asteptat.
In acest rastimp politia ii oprea in gara pe cei considerati dubiosi.Am hotarat sa ne deplasam spre stadion in grupuri de cate 10.Primul grup a luat-o pe jos cu politia dupa el.Noi am plecat cu autobuzul.Acolo am descoperit cateva stradute care duceau chiar in fata stadionului si care ocoleau barajele politienesti.Am ajuns chiar in fata peluzei ultrasilor din Nice.Eram in jur de 50.Le-am zis baietilor “Nu face nimeni pasul in spate.”Am inceput sa-I incingem in timp ce urlam Hooligans Paris.La inceput aruncau cu tot felul de obiecte de sus din tribuna dar nu indrazneau sa vina la contact.Primii care s-au apropiat au sfarsit-o rau.Unul dintre ei a scos un cutit mare de macelarie.A vrut sa-l injunghie pe unul de-al nostru.Un tanar parizian i-a facut o priza scurta dar a fost taiat.Pe tipul cu cutitul l-am zdrobit de un perete.Apoi au venit inca trei :unul cu o bata de base-ball, altul cu o crosa de hockey si unul cu o lopata.Toti trei au incasat-o rau.Aveam cu noi rachete pe care eram gata sa le folosim pentru a-i dispersa la nevoie.Nici nu le-am folosit…Bataia a durat 4 sau 5 minute.Chiar daca am avut un om injunghiat i-am facut de ras 50 contra 200.Dupa asta am asistat la meci.Cu zece minute inainte de final am smuls zeci de scaune pentru a le arunca in ultrasii din Nice.Dupa meci i-am atacat in barul lor unde se regrupasera.

“Ne intrebam daca nu il omorasem”

Sa omori pe cineva?Sa fi omorat?Nici nu ne gandim.Bine cand te trezesti a doua zi dimineata cu fata sifonata nu te simti prea bine.Eu nu port arme niciodata.In seara meciului PSG-Anderlecht (1992) l-am batut pe unul foarte rau.Ne intrebam apoi daca mai traieste.Pentru PSG-Juve italienii ne-au dat intalnire inca de la meciul tur printr-un mesaj afisat pe Delle Alpi.La ora 18 ne-am dus la podul Sevres unde se strangeau ultrasii juventini.Era politie multa dar am gasit altii la Trocadero.Acolo unul din prietenii mei l-a batut pe un tip de 100 kg.Ala era pe jos si ii lipseau ceva dinti iar celelalt dadea in continuare.L-am oprit.Dupa aceea prietenul meu se gandea daca l-a omorat sau nu.Varul meu care era skin s-a lasat in 1992.Ii era frica sa nu omoare pe cineva.
Pentru a opri hooliganismul ar trebui sa se interzica fotbalul.Cum poti opri niste oameni care au viciul bataii de strada?Toata lumea spune “sunt din ce in ce mai putini hooligani”.E fals.Sunt deja mai multe generatii.De asemenea sunt foarte multi hooligani parizieni vechi care s-au retras dar care sunt gata oricand sa revina daca s-ar profila niste meciuri tari in Europa.
De altfel chiar si cei care primesc interdictii pe stadion reusesc sa intre la pauza spre exemplu.Stewarzii de la PSG ne cunosc.Sunt si vechi hooligani printre ei.In deplasari ei sunt cei ce ne incadreaza pe stadion.
De vreo 5 sau 6 ani infruntarile interne cele mai interesante sunt cu cei de la Bordeaux si Saint Etienne.La Bordeaux sunt 30 sau 40 de insi super motivati.Cand mergem la Saint Etienne ne strangem in jur de 300 pentru ca stim ca o sa avem ceva lume in fata.In deplasarea de la Nice unul dintre pustii veniti cu noi era fascinat.El va face parte din noua generatie de hooligani.Isi va crea un grup si va incerca sa dovedeasca ca este acolo.Tinerii care vin din urma sunt mai nebuni.Ei au crescut intr-o lume unde nimeni nu-ti face cadouri.
Parintii mei stiu ce fac,m-au vazut la televizor.Tata nu poate sa inteleaga.Cand joaca Paris in cupele europene mama ma suna si ma roaga sa nu ma duc.Cand am cunoscut-o pe sotia mea ea stia ca sunt hooligan.In 1997 m-a spus”Te-ai distrat desul.Ar trebui sa te opresti.”Am stat si m-am gandit…”Trebuie sa ma opresc”.Ma intorc insa…Nu reusesc sa-mi explic de ce
Imi iubesc sotia dar nu-mi pot abandona prietenii asa cu una cu doua.Poate mai tarziu.Cand plec ii este frica.Sunt genul de tata protector.Imi petrec toate zilele de miercuri impreuna cu copii mei.Intr-o zi le voi povesti despre tineretea mea,depre periferie,despre stadion.Dar mi-am jurat “Copii mei nu vor locui niciodata la periferie si nu ii voi duce niciodata la stadion”.Voi face totul pentru ca ei sa nu mearga la stadion.Eu am multe lucruri de pierdut.Imi asum din ce in ce mai putine riscuri.Dar in stadioane sunt multi oameni care nu au absolut nimic de pierdut.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: