Tortura din Ghencea: povestea deplasarii suporterilor olteni pentru meciul cu Steaua

Brigada Gorilelor Sadice „veghează“ la siguranţa spectatorilor

Suporterii echipelor de fotbal din România sunt pe cale de dispariţie, însă nu sunt ocrotiţi de lege, deşi sectoarele în care sunt poziţionaţi par rezervaţii artificiale. În loc să fie imobilizaţi cu tranchilizante şi vaccinaţi, ei sunt filmaţi, arestaţi, ameninţaţi, amendaţi şi, uneori, împuşcaţi cu bile de metal doar pentru că fac parte din această tagmă blamată de toţi ipocriţii care îşi bat soţia acasă, dar nu acceptă să vadă un suporter care înjură pe stadion. Tot ei au însă erecţie când jandarmii folosesc tot arsenalul de gladiatori plătiţi din banii celor pe care-i lovesc.

ŞI CUM PUTEAM EXEMPLIFICA MAI BINE cele scrise mai sus decât mergând într-o deplasare considerată de risc maxim alături de suporterii Universităţii Craiova? Sâmbătă, în jurul orei 15, şapte microbuze şi un autocar pline ochi au pornit spre ceea ce urma să fie o deplasare de neuitat, însă nu din pricina scorului sau spectacolului din tribune, ci a unei noi torturi omologate de Jandarmeria Română, sau cel puţin de cea din Capitală. Convoiul a ajuns în spatele peluzei sud a stadionului Ghencea la ora 20.20. Meciul trebuia să înceapă la 20.45, dar decât pentru spectatorii stelişti….O IMAGINE PARCĂ DESPRINSĂ DIN „Pădurea Spânzuraţilor“ i-a întâmpinat pe microbişti. Tuburile de plastic care erau folosite pe post de cotoare pentru steaguri de alte galerii sosite în purgatoriu fuseseră interzise. Prada de război era folosită pe post de araci într-o grădină de lângă parcarea unde erau staţionate microbuzele. Degeaba i-au blestemat ultraşii pe jandarmi „Să vă faceţi cruci din ele!“, fiindcă şi-au confecţionat doar sprijine pentru vrejuri de fasole.

ODATĂ MICROBUZELE PARCATE, jandarmii i-au poftit pe cei care aveau steaguri sau bannere să le prezinte unui cameraman al instituţiei lor. Patru ultraşi au pornit să achiziţioneze biletele cu banii strânşi din timp de la cei din microbuze. Mai erau cinci minute până la startul partidei şi niciun bilet nu sosise. Pentru a intra pe stadionul Stelei trebuie să prezinţi buletinul şi, pe tichetul de intrare, va fi inscripţionat numele tău şi locul pe care îl vei ocupa, cam ca la zoo: „maimuţica Zuzi, cuşca 3“.

LIMBA MARE DE LA CEAS ARĂTA spre cifra nouă, iar cea mică spre patru. Nimeni din grupul celor sosiţi la Craiova nu intrase pe stadion. Primul emisar trimis după bilete soseşte. Oltenii încep să intre! Când arbitrul a fluierat finalul primei reprize, aproape că nu mai era nimeni în afara stadionului, în afară de cei care aveau steaguri de fluturat care au fost invitaţi să rămână ultimii. Ce a urmat nu a surprins pe nimeni. După ce reprezentanţii unei firme de pază (BGS), în esenţa lor nişte recuperatori care se antrenează pe stadion, au anunţat că beţele care măsoară mai mult de 80 de centimetri nu vor intra, apoi alţi colegi le-au interzis cu desăvârşire.

PRIMII INTRAŢI ÎN SECTORUL „oaspeţi“ au încercat să-şi pună bannerele pe plexiglas, dar, acesta fiind ud, steagurile nu se puteau lipi de gard cu scotch, aşa că au încercat să escaladeze până în vârf de unde să le prindă. Dar hulkhoganii de la BGS nu au fost de acord (deşi în sectorul stelist, doi lideri de galerie au stat tot meciul cocoţaţi pe gard) şi l-au împins pe un ultras, acesta căzând de la trei metri înălţime pe gardurile jandarmilor, alegându-se cu o plagă deschisă, dar nu conta, era doar un suporter.

ÎN ACESTE CONDIŢII, SÂNGELE NU POATE DECÂT să îţi fiarbă de nervi şi, când acelaşi cretin cu pasiuni vătămătoare îţi mai arată şi degetul din dreapta arătătorului, îţi vine să pleci de nebun în lume să nu mai auzi de stadion. Jandarmii, spectatori pasivi la aceste evenimente, la o îmbrânceală, şi-au golit buteliile de lacrimogene. Unii au căzut, alţii vomitau, ceilalţi plângeau, dar nu conta, tot suporteri rămâneau.

IRITAREA A ÎMPINS SPRE NOI INCIDENTE. Oltenii, ca să se răzbune, fiindcă ştiau că pe calea justiţiei nu au nicio şansă, au început să arunce cu ce au apucat. Forţele de securitate (semnificaţia din anii ’80) erau pregătite pentru orice. Deşi nu aveai de unde să bei apă, scaunele erau adevărate capcane, nefiind fixate pe ciment, toaletele erau boscheţii goliţi de frunze, patru camere de filmat comandate din cabina de supraveghere scrutau sectorul oaspeţi. Ceea ce nu se ştia era faptul că avem şi spioni: jandarmii în civil infiltraţi printre craioveni. Ei şi-au făcut meseria reţinând un „infractor“, care, după spusele lor, aruncase o petardă. După ce au deschis geamurile de la dubă, jandarmii anchetatori, fiind protejaţi de izmene, iar suporterul nu, au început chestionarea care a durat o oră.

ODATĂ CU FINALUL MECIULUI, calvarul ar fi trebuit să se sfârşească, dar Jandarmeria a avut alt plan. Galeria olteană a fost împărţită în grupuri de câte 10, şi cei care păreau suspecţi erau reţinuţi. Din amalgamul de „Ăsta e! Ia-l!“ s-a auzit un „Dacă e minor ce caută pe stadion?“ Nu ştiam că minorilor nu li se permite să iubească o echipă de fotbal.

OAMENII DIN FIECARE MICROBUZ ÎŞI FĂCEAU inventarul: „Îl luară şi pe X!“ „Da’ ăla nu făcu nimic!“ Nu conta, erau suporteri, erau suspecţi. Pe unul dintre ei l-au confundat, deşi era cu 20 de centimetri mai scund decât făptaşul. Acum chiar nu mai conta, erau jandarmi. Şi dacă nu era cel din poză, i s-a găsit nod în ţeava de plastic. „Tu îl cunoşti şi nu vrei să ne spui cine e. Îţi facem dosar penal dacă nu ne spui!“ O pleiadă de pulănoşi s-au perindat în jurul său, încercând mai cu frumosul, mai cu ameninţarea să-l pârască pe vinovat. Şi totul se petrecea în afara stadionului, pe un frig năprasnic, tortura din anul 2007 amintindu-ţi de Inchiziţie. Unii au scăpat cu amenzi de minim 15 milioane fiecare, dar măcar au intrat la căldura microbuzelor. Cel confundat însă era în continuare ţinut captiv. La miezul nopţii, l-au eliberat, nereuşind să-l înduplece să-l facă pârâcios pe suporter. O portavoce a fost confiscată fără niciun motiv şi fără proces-verbal de confiscare.

ÎNGHEŢAŢI, ÎNSETAŢI, ÎNFOMETAŢI şi fără ţigări, craiovenii au început excursia spre Oltenia la 00.15. Primul popas s-a petrecut la 02.10. Trecuseră aproape 12 ore de când plecaseră şi de patru ore nu băuseră apă, dar nu conta, erau suporteri.

IERI, UN SUPORTER LAZIAL A decedat fiind ucis de un carabinier care, după cum spune chestorul, a încercat să tragă un foc de avertizare în aer. Gabriele, lazialul ucis, nici nu coborâse din automobil, glonţul lovindu-l în gât. Se pregătesc noi norme împotriva ultraşilor. Meciurile din serie A se vor decala doar cu 15 minute. Când a murit carabinierul Racitti, campionatul italian a luat o pauză de o lună. Era carabinier, asta contează, nu era suporter. Incidente grave au avut loc în toată Italia şi nu numai.

Claudiu Radu, 12 noiembrie 2007 – Expresul de Sud

Advertisements

Tags: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: