Deplasările mele

Deplasarile mele…

Intr-una din zile , Loris , fratele si unul din cei mai buni prieteni ai mei , m-a intrebat : “Cum mai merge treaba in peluza ? “. Nu a vrut sa fie o intrebare retorica . In fapt , aceasta intrebare a sunat , mai mult sau mai putin cu ceva in genul ” Ce mai face mama ? ”
O mama : o mare portiune de ciment , gradata care a ajuns sa fie ca o mama pentru noi. Un cerc , unde in anumite zile ale saptamanii , o mare de trupuri stau impreuna si isi consuma viata.
Daca traiesti intr-un oras mare si sustii o echipa puternica , nu poti efectiv , sa intelegi cea ce simte un suporter al Consenzei sau al Anconei . Totul merge bine in orasele mari , chiar si grupurile de suporteri. Si de aici intervin marile probleme. Nu am putut sa-l mint pe Loris , asa ca i-am spus adevarul. Grupul nostru a devenit o multime de microgrupuri. Stralucirea din anii ’80 a ramas doar o amintire. Nuclei Sconvolti nu mai exista ,si asta o poti simti , in special cand jucam in deplasare. Am citit cartea lui Valerio. Explica fenomenul foarte clar. Marchi se ducea foarte des in UK. A fost unul dintre primii oameni care a explicat fenomenul casual si ceea ce s-a intamplat in anii ’80 , cand suporterii au inceput sa se faca cat mai neobservati. Fara look-uri pitoresti , fara cantece , fara coreografii marete.
Stiam de aceste lucruri inainte sa citesc cartea lui Valerio , dar nu puteam sa le cred si nici sa le inteleg. Pentru mine sunau a fictiune. Dar cand am auzit de moartea lui Vicenzo Spagnolo , injunghiat de un suporter milanist , care calatorea incognito alaturi de un alt grup , am simtit fiori pe sira spinarii si gandit “Sa te ascunzi este un lucur de rahat. In ziua in care voi inceta sa mai port culorile echipei mele voi inceta sa mai fiu un suporter”.
Intr-o dimineata a lunii februarie , intr-o sala de asteptare din Napoli , am inceput sa-mi schimb parerea despre aceste lucruri. Era o femeie. Probabil ca avea serioase probleme de ordin sexual cu sotul ei. Mirosea puternic a urina si alcool. Avea cearcane la ochi – mult mai mari decat ale mele , si eu tocmai terminasem doua ziele de petreceri nebune. Isi flutura legitimatia prin fata ochilor mei strigand : ” Nu te poti duce nicaieri , da-mi documentele tale”. ” O sa iti dau documentele , dar trebuie sa ma duc pana la baie” i-am raspuns “Lasa-ma doar sa ma duc la toaleta”. ” Taci din gura sau vei pleca de aici doar pentru a te duce la sectia de politie italiana care se ocupa cu ordinea si securitatea garilor”.(acesta fiind verdictul ei asupra acestei probleme). Ce se intampla ? Ce s-a intamplat apoi ? M-am trezit inchis in sala de asteptare. Politia a aflat ca suporteri de-ai Cosenzei veneau din Nord. Au vrut sa ne identifice pe toti si ne-au inchis in sala de asteptari. M-am gandit doar la acest lucru : ” Am 30 de ani si trebuie sa ma rog de tarfa aia pentru a merge la toaleta”. Nu eram decat foarte putini dintre noi care decisesera sa-si urmareasca echipa in acea zi. Dar ne distraseram pana atunci. Am ras foarte mult de la inceput pana la sfarsit.Ceea ce ne bucura si mai mult era cara ca inca purtam culorile clubului nostru , murdari si adormiti luni dimineata cand majoritatea dintre noi se duceau la munca. Distractia era inca in mintea noastra. O luna mai tarziu , m-am decis sa nu mai port fularul cu Cosenza in deplasare. Eram iarasi in Napoli ,avand meci pe San Paolo. Eram la gara , asteptand autobuzul. In fata erau cativa baieti care injurau politistii. Dupa ceva timp , politia a inceput sa ne bata pe toti. Cei tineri au luat-o la fuga. Doar 5 sau 6 au ramas pe loc , incercand sa vorbeasca civilizat cu politistii ” Calmati-va ! Nu s-a intamplat nimic ! ” Rezultatul : ne-au batut foarte rau. Chiar foarte rau. Mi-a luat o dimineata intreaga pentru a ma pune pe picioare. De atunci , am inceput sa cred ca , grupul nostru nu mai exista. Politia ne-a batut si nu am avut puterea sa reactiona. Acum nu mai port nimic cu insemnele clubului , stand deoparte de prietenii mei. A functionat. Am avut in sfarsit ocazia sa vizitez mai bine locurile ,orasele si sa patrund mai usor pe stadion. Inca mai exista riscuri , poti foarte usor sa te intalnesti cu grupuri de suporteri rivali si te simti foarte singur. Oricum este o experienta mult mai placuta decat sa fii batut deplasare de deplasare de catre politie. La Napoli , politistii radeau de mine cand eram tavalit la pamant. Cand te deplasezi din orasul tau , politia incearca sa te faca sa te simti diferit fata de ceilalti suporteri.Daca suporterii sunt oameni normali nu e nevoie de represiune. Dar pentru ei este foarte bine ca fanii au inceput sa dispara. Recent , un politist a zis : ” Adevaratele probleme le ridica suporteri cum sunt cei ai Cosenzei. Nu stii niciodata cati dintre ei vor calatori in deplasari , cand vor pleca si cand vor ajunge. Apar intotdeauna din senin si nu-si platesc niciodata biletele.

Articol tradus de pe siteul www.ultrasspirit.com de Andy.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: