Genoa – Milan 1995

Duminica , 29 ianuarie 1995 , acea blestemata duminica , in care si eu am fost prezent.
Parea un meci normal , Genoa-Milan.
Eu , la Genova , ma duceam in deplasare de la sfarsitul anilor ’80 , si pot spune cu certitudine ca a fost dintotdeauna o deplasare dintre cele mai periculoase.
Pentru cei care nu au mai fost niciodata la Genova , vreau sa le amintesc ca , odata ajunsi in gara (Brignole) trebuie sa parcurgi un drum lung pana la stadion

dealungul unui rau. De o parte a raului esti tu , iar de cealalta parte adversarii tai…care incearca in orice moment si punct sa arunce cu ceva , sa reuseasca sa se aproprie.
In cateva randuri , in asemenea ocazii am ajuns sa ne luptam si corp la corp.
Intorcandu`ma la noi , totul parea sa mearga de minune , bineinteles era prezenta o urma de tensiune , as putea zice normala pentru un meci asa de ‘cald’.
Am parcurs drumul din statie pana la stadion , compacti , intr`un cordon de politisti nepetrecandu-se nimic deosebit.
Am intrat linistiti pe stadion.
Cea ce noi nu stiam era cea ce se intampla afara.
Un grup de milanezi luase un tren normal spre Genova pentru a evita controlul politiei si ajunsesera cumva sub Peluza Nord provocandu-i pe genoani.
Lupta era inveitabila intre ai nostri si grifoni , printre cei din urma aflandu-se si Vicenzo Spagnolo , un element apropiat de centrele sociale din Genova , foarte cunoscut si apreciat in randurile ultrasilor ros-albastii.
Lovit cu un cutit in piept , de Barbaglia , un copil care probabil nu mai folosise niciodata in viata sa acea arma…
Dorinta sa de a demonstra ca este “tare” in fata amicilor sai l`au facut sa comitata ce`a mai mare prostie din viata lui … o prostie care l`a privat de viata pe un alt baiat.
La putin timp dupa moartea lui Spagnolo partida era deja inceputa si dramaticul mesaj este anuntat la megafon.
Ultrasii din Nord incerca in toate manierele posibile sa intrerupa partida , aruncand diferite obiecte in teren , actionand nebuneste , incercand sa`i cheme pe jucatorii genoani la ei pentru a le explica cea ce se intamplase.
Intr`un final , meciul este suspendat ,urmand lungile ore care ne desparteau de intoarcerea spre casa.
Suporterii genoani , parasesc stadionul si ca un prim raspuns la adresa tragediei care tocmai se petrecuse isi indreapta toata violenta si ura impotriva politiei si a tuturor celor veniti din Milano.
Asta si datorita faptului ca majoritatea milanistilor presenti la Genova , in sectorul oaspeti , in faimoasa “cusca” erau tinuti acolo de politie pentru a evita un veritabil linsaj la care am fi fost protagonisti din partea grifonilor.
Suntem la inceputul dupamiezii …. Este ora trei si jumatate , si nu stiam ca vor mai trece mai bine de 7 ore pana cand vom iesi de pe stadion.
Primul lucru pe care as vrea sa il fac este sa sun acasa , sa`i anunt pe fratii mei ca sunt bine. Imi inchipuiam ce puteau sa traiasca vazand stirile de la TV…
Suntem in 1995 , celularele erau destul de putine , aproape nici unul nu avea asa ceva.
Suntem instintati de persoanele care reusisera sa sune acasa ca politia vrea sa ne tina in cusca , sa ne filmeze pentru ca asasinul ar fi inca printre noi.
Orele trec si nu se intampla inca nimic…Stadionul este pustiu , pe teren politistii aduceau aparate de fotografiat si camere de luat vederi…Ma rog lui Dumnezeu ca aceasta problema sa se incheie cat mai repede…Deabia astept sa ajung acasa.
Intr`un anumit moment , politia ne cere sa coboram in grupuri in partea inferioara a peluzei…Tuturor ne este luata cartea de identitate.
Incep sa ma asalteze preocuparile despre felul cum se va incheia aceasta treaba , de multe ori cad la mijloc persoane nevinovate care nu facusera nimic si care ajung pe listele negre ale politiei.
Iar atunci cand apare un mic criminal , tu esti acolo , prezent in arhiva lor foto , in albumul suspectilor si toata viata ta forografia va fi vazuta de persoane care vor fi intrebate “El a fost?” , si multi te vor recunoaste si vor spune “da” cu toate ca nu sunt siguri.
Dar oricum , ma asteptam la toate astea , pana la urma murise un om.
Din interiorul custii , auzim din ce in ce mai tare cantecele genoanilor.
La un moment dat , grifonii reusesc sa patrunda pana aproape de gardul peluzei Sud….Nu sunt multi , aproape 30 , dar iti dau fiori….Toti sunt inebuniti de furie si au bate in maini.
Vin direct spre noi , intre noi si ei nu sta decat un gard , din fericire rezista , altfel o alta confruntare ar fi fost inevitabila.
Mai trece un timp. Ni se comunica ,datorita telefoanelor date de pe celular ca politia cauta un baiat care poarta un Barbour(o geaca la moda in acea perioada) si il cauta printre noi.
Din cate se pare , prietenii lui Spagnolo si`au adus aminte de acest semn particular si politia ne filmeaza pentru a incerca sa identifice asasinul.
Ei bine , ghiciti ce geaca aveam pe mine in acea zi ? Un Barbour , bineinteles…
Sunt din ce in ce mai nelinistit … Ma gandesc spre fericirea mea ca parintii mei sunt morti (mama..doar cu un an inainte) , pentru ca nici nu vreau sa`mi imaginez prin ce ar putea trece daca politia m`ar retine la Genoa.
Nici nu mai stiu incotro sa privesc … Nu mai rezist…Deja e seara…
La un moment dat , cand fixam pamantul , vad un obiect din metal … Este cutitul insangerat cu care a fost ucis Spagnolo…Sta acolo , nemiscat in tribunele stadionului … Un baiat , a carui fata nici macar nu mi`o mai reamintesc , cu un picior incearca sa il ascunda in spatele unei gradene.
E noapte de-a binelea… E aproape ora 10…
Politia ne mai cheama odata jos , usor usor ne sunt restituite documentele.
Bineinteles , aceast lucru necesita destul timp , avand in vedere numarul nostru.
Este deja ora 11 , noaptea…Politia ne aduce la cunostinta ca putem sa ne indreptam spre iesire si ca ne vor excorta pana la Milano , dar nu cu trenul , ci in autobuze directe de la Genova.
Ultrasii genoani inconjurasera Brignolo si ocupasera strada , nelasandu`ne sa ne intoarcem la gara , si nici nu se puteau gasi autocare turistice pentru cateva mii de persoane.
Incepem sa iesim. Politia ne trece prin poarta cate 2 insi deodata , ne pun sa ne oprim si o lumina puternica ne este indreptata spre fata , langa politisti sunt cativa baieti , care probabil il cunosc pe Spagnolo.Sunt acolo pentru al recunoaste pe asasin… Dar asasinul , chiar daca nu eram eu purta un Barbour , in acel moment sangele mi`a inghetat instantaneu in vine…Ma vad deja petrecandu-mi noaptea intr`o celula printre suspecti.
Mai trec cateva secunde , stau acolo nemiscat , amici lui Spagna ma privesc dupa care aud linistitorul “Mai departe!”.
Rasuflu usurat , iesim de pe Marassi si ne trezim incercuiti de o parte si de alta de grifoni. Injuraturi , obiecte aruncate …. le pot inetelege furia…
Urcam in autobuze , afara este un adevarat furnicar , primii 50 de metri sunt facuti cu pasi de furnica , cu masinile si girofarele politiei care ne excorteaza incercand sa preantampine atacurile genoanilor.
Drumul de intoarcere este foarte lung… Ganditi`va la autobuze care trebuie sa faca 150 de km , cu o viteza de 50 pe ora.
Am ajuns la Milano la orele 4 dimineata…Vedem in departare castelul lui Assago…ma gandesc ca s-a terminat totul..
Dar inca nu s`a terminat totul…Inca o surpriza minunata.
Zeci de politisti ne asteptau dupa castel.
Opresc inca odata autobuzele…Inca odata suntem dati jos…In grupuri de cate trei-patru persoane trebuie sa fim fotografiati.
Trece si acest calvar…repornim.
Imi aduc aminte ca ne`au lasat in fata sediului politiei iar in acel moment m`am gandit ca ne vor opri si ne vor supune la un interogatoriu general.
Nelinistile imi sunt insa repede inlaturate…
Ajung acasa , nu mai pot sta in picioare , deabia apas pe butonul liftului , cad peste geamul care tinea extinctorul si il sparg…
Dorm cateva ore si ma duc la munca. Sunt obosit si preocupat. Mi`e teama ca politia , care are poza mea ma va cauta la servici pentru ca purtam acea geaca.
Insa nu se intampla nimic , asasinul lui Vicenzo Spagnolo este arestat dimineata.
Politia l`a vazut in sectorul oaspeti cand incerca sa schimbe Barbour-ul cu un alt baiat , pentru a nu fi reperat.
Datorita cartii de identitate si a fotografiei au ajuns foarte repede la el.
Astfel se incheie ce`a mai neagra pagina din toata perioada mea de militanta in randurile FDL. Cativa baieti si fete au renuntat anul acela , lasand grupul , pentru ca nu se simteau capabili sa mearga mai departe.
Altii , ca mine , au continuat sa mearga la stadion pentru ca gestul catorva iresponsabili nu poate sterge cu buretele istoria pe care o are peluza noastra.
30 de ani de amicitii , solidaritate , emotii si bucurii.
La 10 dupa aceste evenimente s`au schimbat atatea .
Printre ultrasi si`a facut loc un nou cuvant : BUSINESS , astfel unele grupuri s`au gandit sa inceapa sa scoata bani.
Dupa acest incident a inceput o perioada de represiune , inevitabila dupa un omor , dar din fericire a trecut destul de repede.
A ramas dorinta care ai leaga inca pe baietii ca mine sa mearga la stadion , sa apartina unui grup , pentru ca o istorie se apara si se duce mai departe , pentru ca emotia pe care o simti atunci cand auzi cantand 10.000 de persoane este inegalabila , pentru ca prietenii tai sunt intotdeauna acolo , chiar daca nu te cunosc , tu reprezinti un prieten.
Poate ca asta reprezinta magia fotbalului… Iti este de ajuns un fular pentru a fi prietenula 10.000 de persoane… Nu`ti trebuie doar un fular pentru a omora un adversar…
Tin sa inchei cu cea ce mi`a spui Tim Parks , un jurnalist englez care a scris o carte despre suporterii Veronei.
Pentru unul care se duce pe stadion la fel de des cum merge pe autostrada , va pot spune ca are dreptate.
Continuati sa mergeti la stadion. Incidentele vor fi prezente mereu , cum mereu vor exista si cei care va vor insulta la un semafor sau cei care va vor lovi in discoteca pentru ca ati incercat sa-i luati prietena . Asta nu inseamna ca nu ma mai duc sa dansez sau sa conduc masina…

Articol tradus de Andy.

Advertisements

No Responses to “Genoa – Milan 1995”

  1. SadaK Says:

    Superb articol povestit minunat. Ce ghinion sa ai, sa porti tocmai geaca din aia. Nici nu imi pot imagina cat de frica ti-a fost. Bine ca a trecut. Si cel mai important, bine ca aceasta intamplare negativa nu te-a facut sa-ti pierzi pasiunea pentru marele Milan. Felicitari pentru articol, chiar daca pe aici, pe acolo mai sunt niste greseli.

    Forzza Milan !

  2. malpraxis Says:

    foarte interesant si captivant articolul.finalul,ceea ce a spus tim parks, face toti banii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: