Fotbalul “modern”

Legea Dragomir inaugurează şi la noi un adevărat experiment social, pornit în Occident şi încununat cu tot mai mult succes. Pentru exemplificare, e bine să privim un meci de acum 20 de ani – să zicem finala Cupei Campionilor din 1986 – şi unul de acum, să zicem Milan – Arsenal sau Chelsea – Olympiakos din optimile aceleiaşi competiţii. Diferenţele sunt izbitoare.

Cultura de tip „UEFA Champions Leagueâ€? a fost principalul motor al acestor schimbări. Treptat şi insidios, spiritul acestei competiÅ£ii a adus în tribune un alt tip de suporter. Suporterul care vine la meci ca la un show şi a cărui principală calitate nu este cea de suporter, ci de consumator. El trebuie tratat regeşte (aşa cum tuturor ne place să fim trataÅ£i) şi trebuie educat că prea multă zbatere este dăunătoare. De ce să faci ceva greu, când poÅ£i face ceva uşor? De ce să stai în picioare, când poÅ£i sta jos? De ce să cânÅ£i, când poÅ£i tăcea? De ce să rabzi, când poÅ£i consuma liniştit bere, cârnaÅ£i, popcorn sau seminÅ£e (după specificul locului)? Concluzionând, de ce să te consumi, când poÅ£i doar să consumi?

Legea Dragomir, dincolo de dimensiunea ei antiviolenţă (legitimă, dar reglementată îndoielnic), vine să instituie această nouă filozofie. Vă interzicem steagurile, dar vă vom oferi goarne gratuit. Vă obligăm să staţi jos, dar în câţiva ani poate vă punem scaune capitonate şi tribune acoperite. Vă interzicem să vă suiţi pe garduri, dar o să îmbunătăţim sistemele de acces, ca să puteţi veni la fără 10 şi pleca la fără un sfert. Simţiţi-vă bine, consumaţi! De ce să cântaţi, când în curând vă vom amenaja chioşcuri unde puteţi servi un mic şi-o bere, eventual cu familia pe care vă era teamă s-o aduceţi la stadion? Pentru că, să fim sinceri, cui îi mai arde de cântat după mici şi bere?

Direcţia este clară: n-avem nevoie de suporteri, ci de consumatori de fotbal. Cât mai paşnici, mai relaxaţi, mai neimplicaţi. Aplaudaţi civilizat la golurile oaspeţilor şi ne vom purta şi mai frumos cu voi! Cine ştie, poate vom organiza în curând seri complexe, cu concert de la 6 la 8, fotbal de la 8 la 10 şi un film de la 10 la 12, toate pe acelaşi stadion. O duminică în familie.

Astfel, fotbalul va deveni din ce în ce mai mult o simplă porÅ£ie de divertisment. Nimeni nu i-a cerut demisia lui James Cameron pentru moartea crudă şi rece a lui Leonardo di Caprio din „Titanicâ€?, de ce să i-o cerem lui Becali sau lui Argăseală? Dacă nu-Å£i place, schimbă filmul!

Când raţiunea de a fi a fotbalului va fi cu totul alta, nimeni n-o să regrete vremurile în care nişte bezmetici stăteau în picioare 90 de minute, îşi epuizau corzile vocale şi îşi pierdeau timpul la vopsit steaguri şi pânze. Astfel de imagini vor deveni o arhivă care va trezi zâmbetele amuzate ale noilor consumatori de fotbal, stereotipuri ale unui secol ce îşi propune să ne schimbe radical pe toţi. Pentru că în secolul XXI vom fi cu toţii altfel sau nu vom fi deloc!

În rolul lui Andre Malraux – Mitică Dragomir.

Sursa: Ovidiu – FC Steaua

Advertisements

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: