Lupamea.ro: Nimeni nu este în stare să mai organizeze ultraşii Universităţii – A dispărut o galerie

Cosmin Cojocăreanu – www.lupamea.ro
Despre suporterii Universităţii s-a spus nu o singură dată că sunt cel de-al 12-lea jucător, că-şi poartă echipa spre victorie. În ultima perioadă însă par o masă amorfă, care se limitează la scandări de genul „Ştiinţa, Ştiinţa!“, înjurături la adresa lui Dragomir şi invitaţii la sex oral adresate portarilor adverşi. Fanii nu mai ies cu nimic în evidenţă. Schimbarea de atitudine, materializată printr-o apatie generalizată a suporterilor alb-albaştri, ne-a explicat-o unul dintre ei, Vlad, membru al brigăzii desfiinţate Freak Boys.
„Dacă nu ar fi existat Freak Boys, probabil că ŞtiinÅ£a nu ar mai fi avut suporteri în ziua de astăzi. Ei sunt singurii care se ocupă la modul serios de spectacolul din tribune. Un mare merit le aparÅ£ine pentru revolta anti-NeÅ£oiu care poate ar fi reuşit să distrugă definitiv această echipă fără protestele lorâ€?, este o scurtă descriere a brigăzii din care a făcut parte Vlad, postată pe site-ul fanilor, http://www.craiova-maxima.ro. Să o luăm ca un reper pentru a înÅ£elege de ce, la ora actuală, galeria Universităţii nu mai iese în evidenţă ca pe vremuri.

Freak Boys s-a înfiinÅ£at dintr-o mână de liceeni de la Bălcescu, prin 1999-2000, nici Vlad nu-şi mai aduce aminte cu precizie anul, şi asta pentru că şi până atunci stătuseră împreună la peluză, numai că nu exista forma organizată. „Am înfiinÅ£at brigada pentru că eram uniÅ£i de aceleaşi idei. ToÅ£i eram fani ai fotbalului italian, în special urmăream ce se întâmplă în tribune în Serie A şi B, şi am zis să aducem atmosfera aia şi pe stadionul Ion Oblemencoâ€?, începe Vlad povestea facÅ£iunii cu abonamente la Supertifo, cea mai cunoscută revistă dedicată fenomenului ultras. craiova freak boys teste matte sezionePrieteni cu brăzdarii de la Teste Mate şi cu Sezione, cei din Freak Boys au ajuns să-şi impună repede ideile în faÅ£a celorlalÅ£i membri ai galeriei. Şi aşa au apărut primele coregrafii, cântece noi şi mesajele care loveau sub centura adversarilor: „Mie mi-a rămas la suflet coregrafia din Giuleşti. Poate pentru că a fost prima dată când am pus steagul pe gard. La mesaje încercam să fim cât mai ironici: «ZâmbiÅ£i, nu vă vedem!», am afişat la un meci cu Rapidul, în nocturnă, sau «11 javre conduse de un dalmaÅ£ian», cu Dinamo, când era Dinu antrenorâ€?.

Torţe de lângă Patria

Freak Boys au fost preocupaţi de la început de propria imagine: „Cum ne-am văzut, cum ne-am auzit?, erau primele întrebări pe care le puneam prietenilor când veneam dintr-o deplasare. La galerie contează foarte mult imaginea, e important cum te privesc ceilalţi“. Şi au ieşit, nu doar o dată în evidenţă. Pregnant, la un meci cu Steaua: „La o deplasare în Ghencea, când Ştiinţa era condusă cu 4-0, am aruncat cu torţe. S-a oprit meciul vreo cinci minute, pentru că nu se mai vedea nimic. A fost o acţiune definitorie pentru noi, a fost important pentru că ne-am făcut simţită prezenţa. De altfel, noi suntem primii care am adus torţe pe „Oblemenco“. S-a întâmplat la un meci cu Naţional, când am bătut cu 4-1. Le-am găsit aiurea, la un magazin de lângă Patria. Le adusese patronul din Polonia, că scria pe ele. Noi le-am cumpărat şi le-am folosit“.

peluza sud craiova

*mesaj de la meciul U Craiova – Poli Timisoara 2002/2003

Pe maidanele din B

Băieţii de la Freak Boys au rămas în prima linie şi când echipa a retrogradat. Au fost pe maidanele din B, dar când Universitatea a revenit pe prima scenă, ceva s-a rupt, iar brigada s-a evaporat. „Nu pot spune exact de ce. Nu mai era acelaşi entuziasm dinainte. În viaţa multora au apărut alte priorităţi, unii s-au căsătorit, s-au angajat şi nu au mai avut timp să se ocupe, alţii au plecat în Anglia sau în State. Important e însă că niciun membru Freak Boys nu s-a afiliat la altă brigadă“, povesteşte cel care păstrează acasă steagul facţiunii. „Poate au contribuit şi conflictele cu Dinel, cu Mititelu. Dar nu vreau să cred că astea ar putea fi cauzele pentru care Freak Boys nu mai există“, adaugă suporterul Ştiinţei. Vlad se mai duce la meciuri, chiar şi în deplasări, împreună cu băieţii din Sezione. Ultima, cea de la Mioveni, a ratat-o. Motivează simplu: „Nu m-am trezit“, semn că pasiunea de altădată s-a cam stins.

Galeria nu e pentru teribilişti

Intrarea la apă a celor de la Freak Boys nu poate fi singura explicaţie a atitudinii apatice a ultraşilor care au rămas pe baricade, în mod organizat. Cauzele pentru care suporterii Ştiinţei nu au mai realizat o coregrafie în acest sezon încearcă să le găsească Vlad. „În primul rând, e vorba de lipsă de organizare. Nu există un lider care să fie acceptat de toată lumea. Şi nici nu mai există preocupare şi interes pentru coregrafii. În al doilea rând e vorba de bani: e greu să te organizezi din fonduri proprii. Spre exemplu, cei de la Sezione au avut sediu, dar au fost nevoiţi să renunţe la el din cauza cheltuielilor. Pe de altă parte, galeria a involuat în privinţa capitalului uman. Sunt personaje care habar nu au ce înseamnă să fii în galerie. Puşti teribilişti, care consideră o modă să stea la peluză sau să creeze incidente cu jandarmii“. Cam asta ar fi pe larg, dar au existat şi momente cheie care au dus la decăderea fenomenului ultras în Bănie. Două îi vin în minte lui Vlad: „Galeria Craiovei e împărţită în două. Cauza? Divergenţele mai vechi, care acum s-au acutizat, dintre Blondu’, Poştaşu’ pe de o parte, şi noi, ceilalţi, de partea cealaltă, care am preferat să ne separăm. Mai mult nu vreau să discut despre acest subiect. Un alt moment critic în istoria galeriei, în care s-a rupt ceva, a fost când Sebi Dafina a fost angajat de club. A fost un lider în galerie, apoi a ajuns să lucreze la Universitatea. Nu cred că prin angajarea sa s-a încercat aservirea galeriei de către club. Însă, de atunci Sebi nu a mai reprezentat o voce în peluză“, spune Vlad.

Supărat pe Mitică

Bineînţeles, din peisaj nu putea lipsi celebra Lege a lui Mitică de la Ligă. Considerată neconstituţională de Vlad. „Violenţele pe stadioane au reprezentat doar un pretext pentru a pune capăt manifestărilor împotriva şefilor Ligii şi ai fotbalului românesc. Nu mi se pare corect un lucru: jandarmii pot decide după bunul plac dacă ai produs incidente. Până la judecare nu ai voie să vii pe stadion, practic nu funcţionează prezumţia de nevinovăţie. De abuzurile jandarmeriei am avut parte chiar înainte de Legea lui Dragomir. La un meci în Giuleşti, ce s-a disputat la -7 grade, am fost amendat de jandarmerie pe motiv că am aruncat cu petarde. La ce vreme era, nici măcar nu puteam să-mi mişc mâinile, darmite să arunc cu ceva. Am luat amendă şi cu asta basta, ce puteam să mai fac?“, întreabă retoric Vlad.

libertate pentru suporteri

Peluza alb-albastră e zero

Vlad e dezamăgit de cum arată în acest moment peluza. Nu mai iese cu nimic în evidenţă, e banală. Priveşte în urmă cu speranţă: „A fost o perioadă când am fost cea mai frumoasă peluză din Å£ară. În epoca NeÅ£oiu, probabil şi el a fost un factor“. Însă speranÅ£a moare în faşă, când începe să privească realist situaÅ£ia: „Acum, echipa arată mai bine decât galeria. Dacă vreau să văd spectacol în tribune în România, mă uit la Dinamo. Îmi pare rău să spun asta, dar aşa stau lucrurile. Ca imagine, fanii lui Dinamo sunt cei mai tari din România. În privinÅ£a cântecelor, fără discuÅ£ie, cei ai lui Rapid sunt „the bestâ€?. Doar cântă cel mai frumos, pentru că Å£iganii sunt proşti, coregrafia e zero. La ultimul joc pe Extensiv, sincer îţi spun, m-au impresionat suporterii lui Vaslui, pentru că au preluat cântece de la PAOK şi Catania. Arată că încep să aibă habar de fenomenâ€?.

Ar ajuta şi un câine

De la admiraţie pentru suporterii adverşi, se ajunge câteodată, în momentele delicate, la susţinere. De ce un leu alb-albastru poate să sară în sprijinul unui câine roşu explică Vlad. „Atunci când suporterii Stelei au fost împuşcaţi pe autostradă sau dinamoviştii au fost arestaţi în Bulgaria, le-am fost alături. Pentru că susţinem o idee: astăzi li se întâmplă lor, dar mâine ni se poate întâmpla nouă. Cu siguranţă, dacă m-aş întâlni cu un câine pe stadion, l-aş înjura şi, dacă aş putea, i-aş trage câteva şuturi în cap. Dar atunci când e nedreptăţit, nu pot sta nepăsător“, susţine Vlad.

Alb-albaştrii au bătut tobele Galatei

Freak Boy Vlad ne-a povestit de unde se alimenta galeria cu arsenal, în vremea în care era implicat în destinul ei. „Prin 2000 s-a stabilit o relaţie cu şeful galeriei Galatei. De la el s-au procurat torţele. La un moment dat ne-a trimis şi vreo 20 de tobe roş-galbene. Le-am revopsit în alb-albastru şi, bineînţeles, le-am folosit“, a dezvăluit Vlad.

La început a fost ideea

Ce înseamnă o coregrafie? Ne-a explicat cap-coadă Vlad.
Financiar: „Niciodată nu a depăşit 1.500 de euro. Nici aceea cu pânzele, de la meciul cu Dinamo, care a rămas în memoria multora, nu a costat mai multâ€?.
Practic, totul porneşte de la o idee. Vlad recunoaşte că inspiraÅ£ia vine de la ultraşii italieni, „dar niciodată nu i-am copiat, aşa cum au făcut dinamoviştii o dată cu o coregrafie cu statuiete de Oscar, identică cu cea de la Reggina – Salernitana, din Serie B, de le-a sărit toată lumea în capâ€?. Ideea se traduce prin imaginea ce va apărea la meci, astfel îţi dai seama de ce ai nevoie: cartoane, steguleÅ£e, pânză. „Ai ideea, o pui pe foaie şi începi măsurătorile, să vezi cum ar trebui să fie“, explică Vlad pasul doi. „Urmează calculele să vezi de câţi bani e nevoie. Noi luam cartoanele de obicei moca de la Tipografia de Sud. Ce erau deşeuri pentru cei de acolo erau mană cerească pentru noi. Pânzele le cumpăram de la magazine gen Casa Albă“.
Apoi urma munca propriu-zisă: „Se împărţeau sarcinile, unii tăiau, alţii decupau, toţi 20-30, câţi eram, stabileam mesajul cel mai potrivit pentru respectiva coregrafie. Mesajul ce urma să apară pe gard totdeauna se discuta, niciodată nu impunea vreunul din noi un anumit subiect. La un derbi dura şi două săptămâni să faci o coregrafie“. Esenţială era sincronizarea, dar, curios sau nu, nu existau repetiţii. Norocul ultraşilor din acea perioadă era că la club aveau o magazie unde puteau să-şi depoziteze materialele, deci nu trebuia să se care cu ele acasă. În ziua meciului era beleau cât casa, deoarece „trebuia să le explicăm tuturor celor din peluză ce au de făcut. Degeaba, de multe ori. Se mai găsea un tâmpit cu carton alb să se ducă pe rândul cu cartoane albastre“, povesteşte Vlad. „Era muncă multă, dar frumoasă“, vine şi concluzia.

coregrafie craiova

*O iubire nebuna, nebuna, nebuna: Craiova – Steaua 2001/2002

Respect pentru „ţăranul“ Mititelu
În finalul dialogului, am atins un alt punct oarecum sensibil: cum îl priveşte un ultras pe actualul finanţator, Adrian Mititelu? „Eu pe Mititelu îl stimez foarte tare. A luat Craiova când n-o mai voia nimeni. Normal că mi-aş fi dorit un finanţator mai potent, dar lucrurile încep să meargă la echipă, mai ales că trupa lui Napoli leagă rezultate pozitive unul după altul. Mititelu are multe puncte negre, e ţăran, nu poate să lege trei vorbe fără să spună o prostie, dar nimeni nu poate să conteste că iubeşte Craiova“, e de părere Vlad.

Advertisements

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: