Nationalismul si scena suporterilor din spatiul ex- iugoslav partea 1

articol realizat de un suporter sârb, “traducere şi adaptare”: AltCore

iugoslaviaIn timpul regimului comunist din fosta Republica federala Socialista Iugoslavia era aspru pedepsit afisarea oricarui simbol national. Era de neimaginat sa te plimbi prin oras cu un astfel de simbol, fraternitatea si unitatea (“bratstvo i jedinstvoâ€? – lozinca de baza in Iugoslavia titoista) erau impuse cu forta. In ciuda tuturor presiunilor era clar ca nu suntem atat de frati si de uniti si asta trebuia sa se manifeste intr-un fel sau altul. Cea mai sigura varianta (desi nici asta …) era sa mergi pe stadion si acolo sa strigi in voie.
In 1945 au fost infiintate o multime de cluburi cu denumiri preluate din indexul proletar-comunist: Sloboda (Libertatea), Proleter (Proletarul), Torpedo, Dinamo, Zvezda (Steaua). Normal, trebuie sa acordam atentie celor mai importante 3…In Zagreb pana la razboi existau 3 echipe importante: Konkordija (Concordia), HASK si Gradjanski (Municipal). Bineinteles ca nu erau singurele, dar cu siguranta erau cele mai populare si mai bune.In 1945, prin decret, toate 3 au fost desfiintate si a fost infiintat Dinamo.

In Belgrad se infiinteaza doua noi echipe, Crvena Zvezda (Steaua Rosie) si Partizan. Se sting unele echipe vechi, BSK isi schimba numele in Metalac (Metalurgistul) si ulterior in OFK. Chiar daca pana atunci era cel mai de succes club sarbesc, devine marginalizat total, chiar daca au mai reusit la mijlocul anilor 50 sa mai castige de 2 ori Cupa SFRJ. Favorizarea celor 2 cluburi nou infiintatae l-au dus insa la nivelul unui mic club de periferie. Partizan, dupa modelul CSKA-ului rusesc devine clubul armatei, direct sub patronajul acesteia, care in acea perioada avea puteri enorme. Bineinteles ca si Zvezda si Dinamo si-au primit partea lor, alaturandu-se acestor 3 si Hajduk Split in ceea ce a fost cunoscut ca “velika cetvortkaâ€? (careul de asi, cele patru mari).

Hajduk este intr-adevar un caz special, pentru ca este singurul club care a jucat un rol important in fosta SRFJ care nu a fost infiintat prin decret dupa razboi, ci exista inca din 1911. S-a vorbit mult ca ar fi supravietuit pentru ca insusi Tito ar fi fost suporter al echipei. Exista si legenda ca ar fi vrut sa-l mute la Beograd si sa faca din el clubul armatei, dar ca cei din Split n-au fost de acord. Suna frumos si demn, dar e departe de a fi adevarat. In acele timpuri nimeni nu se risca sa-i spuna nu lui Tito si camarilei sale, care daca vroiau sa faca ceva faceau fara nici o opreliste. Adevarul este ca Hajduk a supravietuit si a rezistat pentru faptul ca in timpul razboiului au jucat un meci amical cu englezii, si la acel meci Hajduk a purtat steaua in cinci colturi pe tricouri. S-a considerat ca au participat activ in razboi, de partea comunistilor. La fel de adevarat este ca asta nu inseamna ca au fost un club comunist, pentru ca pentru locuitorii din Split si in general pentru cei din Dalmatia (regiunea de coasta a Croatiei, cu capitala la Split) asta era singura cale de urmat, de vreme ce regimul ustaş croat au dat toată Dalmaţia italienilor.

In orice caz, s-a format “careul de asiâ€? si incet dar sigur marea majoritate a suporterilor din SFRJ incep sa se orienteze catre aceste echipe. La inceput nu a existat o latura nationala prea evidenta, desi au existat destule evenimente care astazi sunt considerate cu tenta nationalista, desi atunci nu erau. Dar cu siguranta nu a fost prea vizibila aceasta orientare nationala a suporterilor pana la sfarsitul anilor 60 si inceputul anilor 70. Atunci apar primele conflicte pe teritoriul statului federal si ajunge la cresterea sentimentelor nationale, mai ales peste Drina (rau pe granita dintre Srbija si Croatia), in partea croata. In Serbia, mai ales ca erau putini croati care traiau acolo, tensiunile nu erau atat de puternice.

In acei ani insa are loc MASPOK-ul (abreviere de la MASovni POKret “miscarea de masaâ€?) si asa numita “primavara croataâ€?. (miscarea avea ca scop o mai mare autonomie a Croatiei in cadrul federatiei). Spiritele s-au agitat, dar totul s-a linistit la interventia autoritatilor fedrale ale vremii, care i-au condamnat pe organizatorii si liderii MASPOK-ului la ani lungi de inchisoare. Dar atunci apar si primele tensiuni nationaliste in tribune.

Hajduk era clubul orasului Split si, mai mult, clubul Dalmatiei. Locuitorii de acolo traiau efectiv pentru aceasta echipa si nu era atat de vizibila tensiunea nationala. Astazi toti se mandresc ca au rasturnat masini cu numere de inregistrare din Beograd inca in anii 60, ca ar fi aruncat soldati in mare, ca-i asteptau cu cutitele scoase pe cei de la Zvezda si Partizan. Adevarul este putin diferit. Distrugerea masinilor de BG a avut loc dupa un meci cu OFK, din cauza caruia au pierdut titlul. Soldati au fost batuti pentru ca sustineau diverse alte echipe, nu pentru ca erau soldatii armatei federale. Cea mai mare bataie a avut loc impotriva celor de la Vardar (echipa din Skoplje – Macedonia), si nu impotriva unei echipe sarbesti. Prima invadare a terenului a avut loc la un meci cu Sarajevo, si cea mai mare agresare a unor jucatori adversi s-a intamplat impotriva celor de la Dinamo Zagreb, club care pana in anii 80 era cel mai urat de catre suporterii lui Hajduk. Deci aceste evenimente nu s-au datorat nationalismului, ci exclusiv temperamentului celor din Split. De-asemenea trebuie spus ca din 1945 pe emblema echipei apare steaua rosie, desi deseori in tribuna fluturau steaguri nationale croate.

Dinamo nu a fost foarte popular pana la modificare siglei, cand jumate din ea se transforma in “sahovnicaâ€? (celebra “tabla de sahâ€? din stema croata). In acel moment efectiv are loc o explozie in randul suporterilor ei, aparand dinamovisti peste tot. Croatii incep sa-l asocieze cu un symbol national, astfel ca numarul de simpatizanti il egaleaza pe cel al simpatizantilor lui Hajduk (unii chiar considera ca l-a depasit).
Partizan inca de la inceputuri s-a afirmat ca un club iugoslav. Denumirea intreaga era JSD (Jugoslovensko Sportsko Drustvo – Asociatia Sportiva Jugoslava), in stema aveau cele 6 faclii, se folosea si alfabetul latin si cel chirilic. Prin asta avea suporteri de la Triglava pana in Djevdjelije, un adevarat club jugoslav.
Sârbii din afara Serbiei (din celelalte regiuni ale federaÅ£iei)  aveau nevoie de ceva mai extrem, si au gasit asta in Crvena Zvezda. Si ei au fost infiintati precum Partizan si Dinamo, si ei erau un club comunist, dar totusi nu atat de “iugoslavâ€?. Asta era ce cautau sarbii. Prin Crvena Zvezda srbii din afara Serbiei isi manifestau pur si simplu identitatea nationala, simteau nevoia sa le demonstreze croatilor ca sunt mai buni, iar Zvezda le-a oferit tot ce-si doreau. Se poate vorbi si scrie mult si bine astazi, pot sa ne spuna suporterii Zvezdei astazi ca dintotdeauna au fost cei mai sarbi din Beograd, dar realitatea este ca primele manifestari publice ale nationalismului sarb prin intermediul Zvezdei au venit din Dalmatia. Pur si simplu, daca erai sarb din Dalmatia trebui sa tii cu Zvezda. Croatii din zona tineau cu Hajduk, chiar si uniii sarbi de acolo la fel, dar ei erau exceptiile. Sinceri sa fim, mai degraba sarbii de acolo vedeau meciurile Hajduk – Zvezda ca o inclestare sarbo-croata decat croatii. Pentru acestia toti cei de dupa Klis (localitate din Dalmatia) erau la fel, fie ca-si faceau crucea cu trei degete fie cu lopata. Lucrurile insa aveau sa schimbe cu timpul.

Oricum, ceea ce trebuie subliniat din nou este ca Crvena Zvezda pentru suporterii din afara Serbiei era unicul simbol national, pe care-l cultivau prin orice metoda. Pentru ei Zvezda era unicul club cu adevarat sarbesc, bannerele le faceau obligatoriu cu chirilice, SD-ul din stema nu era interpretat ca “sportsko drustvoâ€? (asociatia sportiva) ci “srpsko drustvoâ€?. Chiar si radicalii anti-comunisti si-au gasit modalitati de identificare, sustinand ca echipa s-ar trage dintr-un club Beli Orlovi (Vulturii Albi), lucru care bineinteles ca nu era adevarat. Pur si simplu oamenii incercau sa gaseasca justificari pentru sustinerea unui club comunist din Beograd, ajungand si sa creada astfel de legende. Insultarea Zvezdei pentru ei insemna insultarea Serbiei, ura impotriva Zvezdei era ura impotriva Serbiei si a tot ce era sârbesc.

Imagine

Multa lume stie de bannerul celor din Split, “Nas Dragi Hajdukâ€? (initialele, NDH reprezinta Nezavisna Država Hrvatska – “statul independent croat – asa a fost proclamata Croatia in aprilie 1941, dupa intrarea trupelor germane si preluarea puterii de catre ustaşi), dar mult mai putini stiu de un steag facut de 10 sarbi, “С’вама Сада Ступамо Смјело-вјерни навијачи из Миочића код Дрнишаâ€?, unde initialele CCCC sunt

de la – Samo sloga srbina spasava (doar unitatea ii salveaza pe sarbi), dicton national vechi al sarbilor, reprezentat si pe stema. Ulterior, acel steag de 2 beÅ£e dar fara prima parte (unde apare CCCC) a fost pe gardurile Marakanei (denumirea stadionului Zvezdei)

Knin, Benkovac, Kistanje – in aceste orase (din Croatia) 99,99% din srbi tineau cu Zvezda si prin asta afirmau lucruri care in acele vremuri erau interzise.

Asa cum am spus, sarbii si croatii si-au ales imediat echipele care pe langa club si oras reprezentau ceea ce atunci era interzis sa se evidentieze, respectiv nationalitatea. Se pune problema ce a ramas celorlaltor naţii din Iugoslavia.

Slovenilor nu le-a fost necesar fotbalul pantru afirmarea identitatii nationale la meciuri, si sincer vorbind nici nu aveau nevoie de asa ceva. Pentru ei toti ceielalti erau “sudistiâ€?. Pe ei oricum fotbalul nu ii interesa prea tare, dar oricum in Slovenia s-a gasit mereu un numar mare de suporteri ai “careului de asiâ€?, in general emigranti din celelate republici. In Macedonia majoritatea s-a orientat spre Zvezda si Partizan, cu un plus parca pentru Partizan, astfel ca nici in aceasta republicana nu s-a putut vorbi de nationalism in fotbal.
Si ajungem la cel mai complex caz, Bosnia si Hertegovina. Lumea e tentata sa afirme ca pana la razboi in Bosnia nu exista nationalism la meciurile de fotbal. Eu sustin contrariul. In Bosnia s-a manifestat cel mai puternic nationalismul, dar cel “iugoslavâ€?. Meciurile echipelor din Bosnia aduceau in tribune o multime de steaguri iugoslave sau ale partidului comunist, si nu de putine ori portrete ale lui Tito. La fel trebuie sa se stie ca dupa al doilea razboi mondial in Bosnia au fost desfiintate cele mai multe echipe cu specific national. Astfel, in Sarajevo, inainte de razboi existau SASK (croati), Slavija (sarbi), Djezerlez (musulmani), Makabi (evrei). Toate aceste cluburi au fost desfiintate dupa razboi, si prin decret s-a infiintat un nou club, Torpedo, actualul FK Sarajevo. Ramasi fara echipele cu specific national, bosniecii s-au orientat spre ce le-a fost impus. Si pe langa Sarajevo, Zeljeznicar (CFR), Velez, Borac (Luptatorul), Celik (Otelul) si Sloboda (Libertatea) destui oameni din Bosnia erau suporteri ai lui Partizan, Zvezda, Dinamo, in timp ce Hajduk avea de departe cei mai putini simpatizanti in Bosnia, ceea ce subliniaza odata in plus ca era exclusiv clubul regiunii sale si nicidecum un club “nationalâ€?, cel putin in acea perioada.
Structura nationala intre suporterii echipelor din Bosnia este imposibil de determinat. Sunt gresite unele afirmatii care se fac auzite astazi ca existau pe atunci tribune preponderent sarbe sau croate. Una din aceste afirmatii sustine ca suporterii lui Zeljeznicar erau majoritari sarbi in timp ce ai lui Sarajevo muslmani. Departe de adevar! Ambele echipe au avut o proportie similara a celor 3 nationalitati. Bineinteles ca, din cauza structurii populatiei majoritari erau musulmanii. Si asta explica si motivul atitudinii filo-iugoslave pomenita mai devreme. La musulmani nu exista un sentiment national atat de puternic ca in prezent, ei se identificau efectiv cu Iugoslavia. Cand aceasta atitudine nu-i afecta, sarbii si croatii de acolo acceptau asta.

urmeaza partea 2

Advertisements

Tags: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: