Acei oameni minunaţi şi peluzele lor colorate – Călin Mişan – Vecchia Guardia U Cluj

interviu din revista Suporter numărul 2/2006

vecchia guardia calin misanInterviul din acest număr al revistei este cu Călin Mişan, fondator al grupului Vecchia Guardia (U Cluj) şi membru marcant al galeriei alb-negre. Oameni ca el şi ca cei pe care i-am intervievat şi îi vom intervieva în continuare sunt, în opinia noastră, adevăratele modele spre care ar trebui să tindem.

– Spune-ne câteva lucruri despre tine pentru cititorii revistei.

– Nu ştiu dacă sunt cel mai nimerit să apar în revista ultraşilor români. Nu sunt un exponent clar al fenomenului ultras.

Am 41 de ani şi probabil vremea celor din generaţia mea a trecut, vin din spate noile valuri de suporteri cu mentalităţi mult mai radicale. Sunt în galeria Universităţii din 1978 şi eram cunoscut ca şi Călin „studentul”. Anii au trecut, studenţia s-a dus demult dar am rămas tot în potcoava lui „U”.

– Când ai fost pentru prima oară pe stadion şi ce te-a atras către „galerie” ?

– Prima oară am fost pe stadion pe la 3-4 ani dus de către tatăl meu, care la fel este un suporter al Universităţi. Nu pricepeam nimic, fugeam doar în sus şi în jos pe scările arenei. Apoi am jucat la piticii lui „U” şi am început să pricep fenomenul. Primul meci de care îmi aduc aminte este F.C. Baia Mare – „U” Cluj, în anul 1978 ( derbiul diviziei B ) care a fost transmis la TV. Apoi am început să merg constant în galerie, iar prima deplasare a fost în 1981 la Craiova. Pe vremea aceea era foarte greu să intru în galerie. Majoritatea galeriei era formată din studenţi, profesori, medici, priveam la ei ca la nişte zei. Mergeam la meciuri cu 3 ore înainte de meci, şi dacă prindeam un colţisor de bancă în zona galeriei nu mă mai mişcam de acolo. Era fericirea supremă.

u cluj corvinul 1989Galerie lui U la Hunedoara in 1989

– Spune-ne câteva cuvinte despre galeria lui „U” dinainte de căderea teribilului regim comunist.

– În perioada „anterevoluţionară” era mult mai pregnant spiritul universitar al galeriei Universităţii, studenţii care studiau la Cluj erau contaminaţi de microbul lui „U” pe care-l duceau mai apoi în locurile de baştină. În multe deplasări pe unde mergeam ni se alăturau oameni care studiaseră la Cluj şi erau mândri. Ştiau toate cântecele şi cântau alături de noi.

La meciurile de acasă, când echipele intrau pe teren întreg stadionul se ridica si cânta „Gaudeamus Igitur”. De asemenea se cântau alte 7-8 cântece marca „U”.

la targu mures

Sezonul 87/88 – deplasare la ASA Targu Mures

deplasare bihor

Bihor – U Cluj 1989

– Suporterii căror echipe făceau deplasări la începutul anilor `90 la Cluj ?

– După ´90 primeam cele mai frecvente vizite din partea suporterilor lui Poli Timişoara, ai UTA Arad, Universităţii Craiova, Rapid Bucureşti, F.C. Baia Mare, F.C. Bihor. Echipele Steaua şi Dinamo nu prea veneau în perioada imediat următoare revoluţiei, nefiind prea bine organizaţi la nivelul galeriei.

N-aş vrea să arbitrez războiul vestului dar respect ambele echipe atât Poli cât şi UTA, fiind echipe de tradiţie ale României. Nu pot uita deplasările de la Timişoara unde mergeam cu o zi înainte şi dormeam în căminele studenţeşti dar nici pe amicii din Arad.

– Care era percepţia despre fenomenul ultras în acele vremuri ?

– Cred că fenomenul ultras făcea atunci primii paşi. Teribilismul tinerilor şi imaginile văzute la televizor a făcut ca fenomenul să prindă încet-încet şi la noi.

– Cum a venit ideea formării VG ?

În primăvara anului 1996, ţinând cont şi de „trend-ul” din acea perioadă, am hotărât să constituim o grupare. Fiind inspiraţi de culorile alb-negre ale lui Juve ( similare cu ale lui „U”) am ales o denumire în latină şi caractere ale bannerului preluate de la tifosi italieni. Deoarece aveam o vârstă „matură” am hotărât să fie „VECCHIA GUARDIA” şi să ne reprezinte pe suporterii cu ştate mai vechi de servicii pe tribunele fotbalului.

Nu am avut pretenţia să fim originali, am vrut doar să ne reprezinte cât mai exact. Ulterior o parte din denumire şi caractere asemănătoare au fost folosite şi de dinamovişti pentru una din grupările lor.

Bannerul grupări avea 40x2m fiind probabil cel mai lung la acea vreme. Am cusut cu mâna literele şi toate simbolurile. Cred ca mi-a luat vreo 2 luni. Dar nu era bucurie mai mare decât să ştii că e făcut de mâna ta. Cu timpul „VECCHIA GUARDIA” a devenit denumirea generică a tuturor suporterilor lui „U”.

vecchia guardia

Care au fost cele mai frumoase momente ale vieţii tale de ultras ?

– Am mai spus-o: nu sunt un exponent al curentului ultras, sunt mai degrabă tipul suporterului clasic. Multe momente au fost deosebite e greu să alegi din peste 25 de ani de „activitate”. Poate deplasările de la Cugir unde cântam sub ameninţarea cuţitelor, poate excursile cu „trenul foamea”, şi somnul pe ziare întinse pe culoarele supraaglomerate. Sau poate deplasările la Bucureşti unde după o ploaie de 12 ore, ne schimbam ciorapii cu batiste şi pungi de nylon în braseria de la Intercontinental. Ori poate o întoarcere de la Bucureşti unde drumul de la Câmpia Turzii-Cluj l-am făcut în cabina de la frâna unui vagon de marfă. De neuitat a fost meciul de la Timişoara pentru promovare în 1984, meciul din semifinalele cupei României cu Bistriţa la Tg Mureş şi meciurile cu „amicii” din Gruia.

– Cum a apărut prietenia dintre voi şi suporterii dinamovişti? Mai este de actualitate?

– Nu ştiu exact cum a apărut, dacă este o prietenie sau o relaţie de respect. Consider că suporterii dinamovişti au o „clasă” superioară celorlalţi suporteri bucureşteni şi probabil de aici această afinitate cu „studenţii” clujeni.

La meciurile noastre în Bucureşti am fost ajutaţi de multe ori de „câini”. Probabil şi afinitatea din prezent este bazată şi pe „răutatea” afişată în prezent de suporterii ambelor echipe.

– Se poate vorbi de mai multe generaţii de ultrasi în VG? Şi dacă da, care sunt diferenţele dintre ele?

– Da, se poate vorbi de mai multe generaţii. Cei mai vechi sunt mai conservatori, mai calculaţi. Cei mai tineri aduc un suflu nou, un entuziasm şi ambiţii mari. Ideeile promovate sunt mai prospere, mai dinamice.

fumigene steaua u cluj

U Cluj – Steaua 1997

– O regulă nescrisă a fenomenului ULTRAS spune că atunci când un grup îşi pierde steagul, trebuie să se desfinţeze, care sunt motivele pentru care aţi hotărât ca după pierderea steagului în faţa suporterilor stelişti să vă continuaţi activitatea ?

Nefiind un grup care respectă la sânge regulile ultras şi nu îşi arogă apartenenţa la fenomenul ultras nu consider că pierderea steagului impune desfiinţarea grupului. Nu suntem o grupare militară care şi-a pierdut drapelul în luptă. Pur şi simplu a fost furat dintr-o magazie fără nici un efort. Pentru mine nu are nici un fel de relevanţă „acţiunile” pe care le fac galeriile în a-şi captura bannerele. Iar reacţia suporterilor din Gruia privind chemarea în instanţă a timişorenilor este chiar penibilă.

Pentru noi onoarea se măsoară în alte valori. Este o onoare să port fularul şi culorile lui „U” şi să nu le ascund când văd un suporter „duşman”. Onoare înseamnă să mergem peste tot cu echipa prin puterile noastre, fără ajutorul clubului. Onoare înseamnă să nu ne lăsăm călcaţi în picioare, să ştim până unde merge prietenia, respectul şi unde începe slugărnicia. Onoare înseamnă să fiu doar suporterul lui „U” nu să ţin puţin cu Steaua, sau cu Dinamo ori cu Rapid. Unul din motto-urile noastre este NUMAI „U”.

Fidelitatea ne caracterizează. Chiar dacă am ajuns pentru prima dată în istorie şi în „C”, am fost alături de echipă pe toate coclaurile. Necazurile ne-au întărit, ne-am apropiat mai tare şi fenomenul „U” în loc să se estompeze a căpătat o dimensiune renăscută.

Respectul este sentimentul pe care majoritatea suporterilor români îl au faţă de noi şi de Universitatea Cluj.

Tradiţia este caracteristică acestui club care are o istorie bine definită, cu date clare care încep în 1919. Totul este străns în istoria lui „U” cu dovezi clare. Nu căutăm rădăcinii incerte ca „vecinii” noştri.

F.O.R.T. – FIDELITATE, ONOARE, RESPECT, TRADIŢIE

Toate aceste lucruri ne-au făcut să ne continuăm activitatea şi doar noi putem hotărâ desfinţarea grupului.

– Ce înseamnă pentru tine „U” Cluj ?

Aş vrea să răspund foarte simplu prin alt banner pe care-l avem: MAMĂ te iubesc… dar nu ca pe „U”. Soţia şi fetiţa mea ştiu că sâmbăta nu este program în familia Mişan. Tata este la meci în Cluj sau aiurea prin ţară.

mama te iubesc dar nu ca pe U

– Regreţi vreo clipă că în loc să mergi în discoteci, să dormi acasă, în patul tău să mănânci mâncare gătită, tu ai preferat să mergi oriunde cu echipa, dormind prin cineştie ce trenuri, şi mâncând numai pe fuga ( sau chiar nemâncând ) ? Ai vrea să schimbi ceva ?

– Nu regret deloc toate nopţile nedormite, foamea răbdată, durerile de cap, viaţa de familie la „limita de avarie”. Nu aş vrea să schimb nimic şi dacă aş lua-o de la capăt sigur aş face exact aceeaşi paşi, sunt bucuros că am o familie care îmi înţelege şi suportă „nebunia”.

calin misan interviu coregrafie u cluj

– Ai dori să transmiţi ceva tinerilor din peluzele din România ?

– Ce aş putea să le transmit ? Să ducă mai departe ceea ce am început noi şi să fie mândri de echipele pe care le susţin. Fotbaliştii te mai înşală uneori, noi dispărem dar simbolul va rămâne mereu.

-interviu luat în 2006 de George-

Pe aceeaşi temă mai puteţi citi un istoric Vecchia Guardia

Advertisements

Tags: , , , , , ,


%d bloggers like this: