Interviu cu Ziar – Ultras (Steaua)

Acest interviu a fost luat în august 2007. Initial trebuia sa apara in revista Suporter, nr. 8, dar activitatea revistei Suporter a luat sfârşit. Deoarece un astfel de dialog are o valoare mare pentru generaţiile noi din peluzele româneşti, alegem să-l publicăm în acest spaţiu virtual.

1. Salutari, prezinta-te in cateva cuvinte pentru cititorii nostri.

Ziar, membru fondator ULT*RAS Steaua, Peluza Sud, 29 de ani. Printre altele, fost membru A.U. si fondator al defunctului Gruppo Apparte. Ultras convins si melancolic al “Old Style”-ului de odinioara.

2. Cand ai fost pentru prima data pe stadion, de unde a pornit toata aceasta pasiune pentru Steaua.

Prima data am fost dus pe stadion (evident in Ghencea) undeva prin 1985 de catre tatal meu. Mai stiu de atunci doar ca am stat la Pleuza I (Nord) si ca la Steaua evolua Pistol, un nume care mi-a ramas intiparit in minte de la acel meci. Apoi, din iarna anului 1992 am inceput sa vin frecvent la meciurile de acasa. Meciul care mi-a intiparit intr-un mod fanatic si pentru totdeauna pasiunea nebuna pentru culorile ros-albastre si pentru clubul meu a fost sfertul de finala al Cupei Cupelor din martie ’93 impotriva belgienilor de la Antwerp. Calificarea a fost pierduta dramatic, printr-un gol marcat de Czerniatynski in ultimele minute de joc, dar eu nu am mai putut trai de atunci fara sa simt vibratiile stadionului, fara a imi incuraja pe viu favoritii.

3. Dat fiind ca esti un vechi membru al peluzei steliste, descrie-ne in cateva cuvinte atmosfera inceputurilor, amintiri ce merita specificate, modul cum priveati fenomenul, rivalitatile.

Atmosfera anilor 90 era una speciala. Libertatea care o simteai pe stadion era principala caracteristica a acelor vremuri. Ma refer aici la perioada de pana in ’97. Pot sa spun sincer ca, in acei ani, iubirea suporterilor pentru club era mult mai vizibila si, foarte important, mai sincera. Cel putin aceasta este senzatia mea. Lumea venea pentru spectacol, pentru a striga in galerie si pentru a vedea un meci bun de fotbal, nu pentru moda, pentru gasca sau pentru a se afirma printre prieteni. Cu alte cuvinte, selectia se facea benevol, din pasiune, nu de dragul sau la insistentele prietenilor. Modul de sustinere in peluza era destul de rudimentar comparativ cu perioada contemporana, calitatea oamenilor destul de indoielnica, iar organizarea lipsea cu desavarsire. Cu toate acestea, exista un enorm respect fata de batranii de atunci ai galeriei si ordinele lor de cele mai multe ori erau litera de lege. De asemenea, o mare problema erau materialele pentru suporteri. Doar 1-2 modele de fular (simple si urate). Cele mai savurate momente de mine erau atunci cand pe stadion se dadeau fumigene. Eram fascinat. Imi amintesc, amuzat acum, ca de multe ori militarii in termen, care ocupau in masa diverse locuri pe stadion, dadeau cu fumigene colorate.
Apoi, cei mai pasionati dintre noi, dar si tineri la acea vreme, am inceput sa intram in posesia revistelor de suporteri din Italia (foarte, foarte rar) si mai ales din Spania (Super Hincha) plus fotografii, autocolante, fanzine, etc. Le stiam pe de rost si noaptea continutul, daca ma trezeai din somn. Fascinati, incercam meci de meci sa punem in aplicare stilul vazut in respectivele publicatii. Vezi bomberele portocalii, steagurile de gard, etc. Deplasarile in acele timpuri erau cele mai asteptate. Eram in grup restrans, tineri cam de aceleasi varste si conditii social-intelectuale, atat pe drum cat si in stadioane, aveam mereu ceva de povestit intre noi despre miscarea ultrasilor din strainatatea, apareau mereu cantece noi, peripetii, aventuri. Datorita entuziasmului, unitatii dintre noi si a cunostiintelor despre miscarea de afara, eram foarte mandri de noi si afisam o aura superioara peste tot pe unde mergeam. Alt lucru notabil este ca, in acele vremuri, a fost o perioada cand puteam cumpara fumigene de la magazinul clubului, de pe Brezoianu, dar visam la torte, inaccesibile noua atunci. Culmea, acum pot sa spun ca situatia s-a cam inversat.
Pentru ca m-ai intrebat si de rivali, pot sa iti spun ca dusmaniile erau cam aceleasi ca si in zilele noastre si ca pe majoritatea ii consideram total inferiori noua, poate cu exceptia timisorenilor, care aveau (cel putin ca imagine) ceva in plus fata de noi in acei ani de inceput. (Personal ii respectam si pentru ca aveau multi rockeri in galerie, afinitatea mea fata de muzica metal fiind de notorietate printre cei ce ma cunosc). De altfel, deplasarile de acolo si de la Cluj nu erau deloc usoare. O alta amintire care imi vine acum in cap este si efectuarea primei deplasari a galeriei Stelei pe Giulesti in mod organizat. Doamne ce de legende mai circulau… Si pentru ca tot a venit vorba de acei ani, duc dorul intalnirilor galeriei in fata la CCA (Casa Centrala a Armatei). Tot la capitolul rivali, e de mentionat perioada in care se organizau in Bucuresti extrem de multe actiuni contra rivalilor; existau incidente cu numar mare de participanti la handbal, baschet, rugby, in Gara de Nord si mai stiu eu ce locuri. Deranjul era mare si multi ieseau sifonati. Imi amintesc chiar de batai cu rapidistii la serbarile Craciunului prin Parcul Cismigiu. Pe atunci insa, pe strazi era mult mai multa libertate de miscare. Un alt “remember” placut este si marea prietenie dintre noi si baietii vechi de la Farul Constanta, prietenie ce a durat mult timp si despre care ar fi multe de povestit. Ma rezum doar la momentul din ’96 (sper sa nu ma insel) cand in meciul retur jucat contra celor de la FC Brugges, majoritatea baietilor care duceau greul in galeria constanteana au venit alaturi de noi in peluza, cu steaguri de fluturat si cu cele de gard, si au sustinut frenetic Steaua, alaturi de noi. Cu baietii de la mine din grup am incercat sa mentinem linia acestei prietenii, prin prieteniile personale cu fondatorii de la Aria Ultra’, insa schimbul de genratii a facut ca relatiile sa se stinga usor, dar sigur. Ce sa mai zic….momente si povesti sunt multe…

4. Ultras, un capitol important din viata ta. Cu ce scop ati infintat acest grup, de ce era singurul activ in adevaratul sens al cuvantului pentru o lunga perioada de timp din toata peluza stelista?

ULT*RAS, cu siguranta cel mai important capitol din viata mea. Grupul exista practic inainte de aparitia oficiala a steagului. Spun asta pentru ca, noi, baietii din vechiul grup Ultras (cu capul de joker) si prietenii din Brigada XXL organizam impreuna toate activitatile noastre. Prietenia era foarte stransa intre noi. Inevitabil, s-a nascut actualul ULT*RAS, care ne-a reunit pe toti intr-un singur grup. Momentul discutiilor de pornire la acest drum, ne-a gasit pe fiecare intr-un moment de elan si dorinta de a ne pune la dispozitia peluzei, si culorilor, munca noastra, eforturile, ideile, visele de a avea o peluza de nivel european. Tineam in noi multe proiecte pentru care ne luptam inca de pe vremea lui Jean Pavel sa le realizam. Acum era momentul nostru. Consider, fara falsa modestie, ca cei care am fondat acest grup, la momentul respectiv eram crème de la crème din punctul de vedere al ideologiei ultras din toata peluza. Nu spun ca nu erau si alti baieti foarte valabili, insa noi eram cu adevarat gata de orice munca pentru a ne reabilita peluza. Aveam toate atuurile: experienta (automat o oarecare maturitate), daruire, idei, cultura ultras si nu numai, elan, pasiuni comune, relatii foarte bune cu restul celor din peluza, disponibilitate de sacrificiu si munci prelungite. Aproape fiecare dintre noi mai participasem in trecut la activitati organizatorice din cadrul galerieiei asa ca proiectele ne-au iesit bine din prima. Consider ca am fost liderii peluzei la capitolul imagine pentru mult timp si datorita faptului ca faceam foarte bine ceea ce faceam, eram corecti si dezinteresati de orice depasea coordonatele vietii unui grup ultras.

5. De ce ati hotarat sa reinfintati grupul dupa pierderea steagului? Multi au criticat aceasta miscare, avand in vedere ca pierderea steagului ramane totusi o pierdere pentru care in genere sunteti vinovati.

Aici se impune o precizare. Grupul nu a fost reinfiintat ci, dimpotriva, dupa o pauza in care am reflectat bine, discutat si rediscutat toate aspectele, am decis impreuna continuarea activitatii. Tocmai continuitatea a fost aceea care a cantarit cel mai mult in decizia noastra de a merge mai departe. Aveam o baza mult prea solida pentru un grup din acele timpuri, realizasem intr-o perioada relativ foarte scurta multe, lumea vedea un exemplu, un model in noi. Disparitia noastra risca sa duca din nou Peluza Nord pe un drum descendent. Iti dau cuvantul meu ca inaintea ambitiilor noastre personale si de grup, a contat grija fata de viitor in ceea ce priveste realizarea unor actiuni calitative ale peluzei, educarea noilor generatii, etc. Elanul nu ne disparuse. De asemenea am fost sustinuti si incurajati de colegii de peluza. Totodata am incearcat cu disparare si pe cont propriu recuperarea intr-un mod fair al steagului (acum cred ca de la unii care doar s-au laudat cu o actiune ce nu le apartinea). Nu in ultimul rand, intr-un procent mai mic insa, a contat si modul josnic in care steagul a fost capturat, actiunea neavand nici macar un atom de lagatura cu fenomenul ultras, mult trambitat de unii si altii. Si, la o adica, cum noi nu facem sabloane, nici altii nu ne pot cere sa le respectam pe ale altora. In plus, cred ca e cazul sa amintesc ca am fost debutantii (din pacate) in noua moda/disperarea creata ulterior, de a captura cu orice pret un banner al rivalilor. Si spun asta pentru ca, ulterior, toata lumea a stiut sa-si pazeasca cu mare grija si panica steagul de gard.

6. Motivele pentru care v-ati mutat in Peluza Sud?

Nu dorim sa fim superiori nimanui, dar nici nu acceptam sa fim dominati. Pe langa aceasta, anumite fapte care s-au intamplat in ultima perioada stata in Nord ne-a facut sa realizam ca acolo nu mai eram doriti. Marginalizarea noastra era evidenta sau cel putin noi o resimteam din plin. In plus, linia si idealurile noastre ca oameni, ultrasi si ca grup pareau ca nu se mai regaseau cu linia pe care intrase Peluza Nord la acel moment. Una peste alta, ca o conluzie, ne doream cu ardoare sa ne recapatam in suflete bucuria de a veni in peluza, de a canta, de ne dedica fenomenului.

7. Un moment critic a fost atins atunci cand nu v-ati mai putut manifesta liberi in peluza, problemele cu bodyguarzii dar si cu cei din nord (cu toate ca acum este o tedinta de a nega conflictul cu cei din peluza opusa).

Au fost problemele acelea, nu le neg. Evident, greseli au fost facute de ambele parti. Acum, la ceva timp de la evenimente, pot sa concluzionez ca inversunarea (poate) a ambelor tabere pe niste idei fixe, inflexibilitatea oamenilor poate ca a facut ca acest conflict sa degenereze mai mult decat era cazul. Barfele si minciunile au contribuit din plin si ele. Ce pot sa spun este doar ca nu a fost o perioada usoara si ma bucur ca s-a trecut peste ea cu discernamant (intr-un final). Dar, una peste alta, si conflictele interne au un capitol in viata peluzelor, asa ca nu am fost nici primii nici ultimii din lumea ultras care au trecut prin niste neintelegeri de acest gen. Sper doar ca toata lumea sa fi inteles punctul de vedere al celuilalt, si aceste probleme sa nu mai apara niciodata.

8. De ceva vreme Sudul a revenit foarte frumos in prim plan, grupul tau fiind si el la inaltime, cum iti explici ?

A revenit pentru ca nu se putea altfel. Tocmai insistenta si unitatea noastra cred ca au convins contestatarii nostri ca tot ceea ce facem, facem din pasiune si dragoste adevarata fata de Steaua. La Sud exista foarte mult elan, ambitie si dorinta de a progresa, de a ridica peluza la un nivel de apreicat pentru toata lumea. Consider ca suntem pe un drum bun, dar mai avem mult de muncit pana departe. Important e ca lumea sa nu cedeze, sa nu oboseasca si impreuna, toate grupurle de acolo, sa formam, alaturi de Peluza Nord, polul ultras al stadioanelor din Romania.

9. Care crezi ca a fost cel mai bun moment si cel mai prost din viata de suporter activ?

Nu cel mai bun moment ci cea mai buna perioada o consider pe cea din primii doi ani ai grupului ULT*RAS, atunci cand am reusit aproape in totalitate sa ne ducem la indeplinire obiectivele propuse pentru Peluza Nord, am fost pionieri in multe si avem cu ce ne mandri. Cel mai trist episod pentru mine a fost atunci cand regretabilul conflict cu o parte dintre cei de la Nord a degenerat, mai ales ca aveam si am in contiuare foarte multi prieteni/camarazi acolo. Sper sa pastram relatiile de normalitate si amicitie din prezent. Din greseli toti avem mereu ce invata.

10. Planuri de viitor?

Aniversarea ULT*RAS de 10 ani, mentinerea grupului la acelasi nivel (realizari si mentalitate) si, la fel de important, progresul pe toate planurile al Peluzei Sud si al intregii mase de ultrasi ros-albastrii. Sa nu uit…mai multe vizite reciproce in ceea ce prieveste relatia stransa de prietenie cu baietii de la CSKA Sofia.

11. Cateva sfaturi pentru generatiile tinere ce par a veni pe stadion mai mult datorita unor alte motive decat culorile.

Aici ai dreptate. Uneori se resimte din partea unor noi veniti dorinta de afirmare exagerata, “ridicarea” in fata altor cunostinte pe baza venitului in peluza. Dar poate ca motivatia pentru care unii vin in peluza nu mai conteaza in ziua de azi si pasiunea, fanatismul ultras il poate fermeca pe un tanar din mers. Ideea e sa urmeze o conduita ultras curate si sa-si indrepte actiunile mai mult pentru echipa si culori decat pentru propria-i persoana. In alta ordine de idei, cei mai tineri ar trebui sa inteleaga ca nu au cum sa realizeze si chiar sa depaseasca performantele celor mai vechi decat daca arata respect fata de ei si incearca sa invete din ce li se spune. Aceste vorbe cred ca sunt valabile de altfel si in viata de zi cu zi, nu numai in cea de stadion. Ca adaugare, mi-as permite sa le dau noilor veniti prin peluzele romanesti un alt sfat: incercati sa va regasiti intr-un grup deja existent (desi inteleg fala unui tanar de a avea propriul banner pe gard) pentru ca slava Domnului, oferta acum este destul de larga. Grupurile neinsemnate cu aparitii trecatoare nu vor ramane in mintea nimanui. Continuitatea va duce mereu la progres. Acum, in 2007, este nevoie de aceasta continuitate, de grupuri puternice si tineri cu mentalitati sanatoase. Mult success tuturor impotriva sistemului ce incearca sa ne reprime pasiunea.

Advertisements

Tags: , , , , ,


%d bloggers like this: