Steagul de gard – simbol sau o simplă cârpă?

steag piromanii dinamoDupă etapa a opta, o nouă captură de steag s-a produs. E vorba de steagul brigazii dinamoviste, Piromanii (PRMN), capurat de suporterii stelişti. E ultimul din şirul de bannere capturate, început cu Triada şi Desant, continuat cu Legio Sur de la Constanţa şi controversatul steag Brigate, preluat chiar şi în nordul ţării de pierderea steagului North Fighters de către botoşăneni.

Ştirea a fost publicată aici, pozele le puteţi vedea pe Peluza.info.

Dincolo de acest şir de întâmplări, care poate avea urmări nefaste asupra fenomenului ultras din ţara noastră sau poate spori responsabilitatea membrilor brigăzilor existente, se ridică o întrebare: CE VALOARE ARE PENTRU UN GRUP STEAGUL DE GARD?

Următoarea opinie a fost exprimată la comentariile de după etapa a opta:

“Mie asta cu desfiintatu dupa ce ti-a luat steagul mi se pare o mare , mare, enorma SUFERINTA!!!
Pai ce , existenta grupului sta intr-o carpa?
Inteleg sa se desfiinteze grupul daca s-a intamplat o mare RUSINE.
Dar mi se pare o greseala sa faci din pierderea in sine a carpei o rusine.”

În fenomenul ultras, steagul de gard al unui grup reprezintă un element esenÅ£ial. Alături de emblemă, nume sau materiale personalizate ca fularele, el dă un sens de identitate grupului. În spatele său se unesc membrii grupului în meciurile de acasă. Orice steag in sine, fie si in plan pur simbolic, contine o anumita “forţăâ€? ce se revarsă asupra grupului, dar şi o “putereâ€? de unificare şi de coexiune a membrilor.

Venerarea steagurilor a însoÅ£it omenirea de-a lungul istoriei sale, luând forme din cele mai diferite: de la ofrande sângeroase, aduse mai ales stindardelor de luptă, până la pedepsele penale sau morale aplicate profanatorilor drapelelor nationale. Deşi unora li se pare că în timpurile astea “moderne”, următoarea afirmaÅ£ie e o întoarcere la omul de grotă, de la începutul fenomenului în Italia steagul de gard a fost o modalitate de marcare a teritoriului. PrezenÅ£a bannerului în deplasare creşte prestigiul grupului, ca şi felul în care membri săi îl apără.

Ideea desfiinţări grupului ultras provine, ca şi alte elemente ale mişcării ultras, din armată. Când un batalion/armată îşi pierde steagul într-o bătălie, acea unitate este acoperită de ruşine şi se desfiinţează. După războiul de Independenţă din 1877, armata română s-a întors în ţară glorioasă, capturând steagurile de luptă ale turcilor.

Din această veneraÅ£ie faţă de simbolistica steagurilor, a pornit şi ideea unor ultraşi “old school” care nu apreciază decât steagurile făcute de mână, chiar de către membrii grupului, valoarea fiind inestimabilă, compaabil cu un steag făcut la o imprimerie, caz in care controbuÅ£ia membrilor grupului este o simplă cotizaÅ£ie.

În asemenea condiÅ£ii, ne mai permitem să spunem că un steag e o simplă “cârpă” care nu contează ?

Advertisements

Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: