Comunicat Distrikt Ultra’

distrikt ultra corvinulAm indurat multe. Rare au fost situatiile in ultimul timp cand rezultatul din teren ne-a facut fericiti. Pentru noi nici nu a mai contat practic scorul. Stiam ca vom merge din nou in Nord si vom canta in timp ce oaspetii vor gasi cu usurinta poarta noastra. Stiam ca vom pleca prin tara cu cate un sandwich in ghiozdan, vom sta nedormiti, sa vedem o noua infrangere a echipei. Dar nu conta! Am mers in peluza din daruire. Orice probleme aveam, cand paseam pe scarile stadionului un suras ne aresta fetele. E un sentiment pe care nu-l poti descrie, ci doar sa-l simti.

Pentru noi gazonul mai ca nici nu exista. Nu am avut niciodata speranta unei promovari, cu bucuria unei victorii,fie ea si acasa, ne-am intalnit cam rar in ultimul an jumatate, asa ca entuziasmul performantei nu a fost niciodata prezent printre noi. Dar totusi am reusit sa ramanem uniti si chiar au aparut oameni demni care ni s-au alaturat.

Nu aveai cum sa nu canti toate cele 90 de minute, cand te uitai in stanga, in dreapta, in fata, in spate si vedeai in ochii colegului aceasi pasiune arzatoare, asemeni unei flacari olimpice, acel foc care iti da mereu putere, chiar daca auzeai crainicul stadionului cum anunta primirea celui de al patrulea gol al echipei tale. Nu aveai cum sa nu strigi cu toata puterea cand vedeai fularul alb-albastru ridicat spre cer si din suflete rasuna “chiar daca sunt trist/ cu tine simt ca existâ€? in timp ce bataile din palme erau acompaniate de cele ale inimii. Nu aveai cum sa nu iti scoti plamanii afara cand deschideai ochii si cu un nod in gat, priveai spre cer si-l vedeai pe Misa (Dumnezeu sa-l ierte) plangand.â€?

In acest sezon am fi vrut sa continuam pentru fenomen, dar din pacate infectia ce a cuprins pe cei ce au in mana fraiele Corvinului este prea mare. Si nu ne referim la saracii jucatori care din pacate atat pot ei, ci la caracatitele care in loc sa dea fotbalului hunedorean o mana de ajutor, mai bine arunca in suporteri cu cate o tentacula, iar celelalte brate sunt alungite dupa bani. Chiar daca ne-a fost foarte greu sa luam aceasta decizie, am hotarat sa ne autosuspendam pe termen neliminat. Nu pana cand va curge lapte si miere, ci pana cand din aceasta infectie vor disparea parazitii si puroiul ce in momentul de fata nu fac cinste culorilor alb-albastre.

Tot ce am facut pana acum, am facut-o din demnitatea de Hunedoreni. Pentru asta am ajuns sa si luptam cu persoane de nivel jos ca si caracter, dar din pacate sus ca pozitie sociala. Si vom lupta si in continuare pentru oras, pentru echipa, insa nu vom mai ocupa sectorul din Nord pentru un timp . Totusi vom incerca sa ne facem simtita prezenta prin alte actiuni, prin care sa le reamintim locuitorilor acestui oras ca SUNT HUNEDORENI, SI TREBUIE SA FIE MANDRII DE ASTA!

Advertisements

Tags: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: