Întrebări – răspunsuri

Probleme dezbătute de-a lungul timpului în revistele Romanian Ultras şi Suporter
ultras
ROMANIAN ULTRAS, NR 3-2004 – răspunsuri->Dave


*Dani(Oradea): Am văzut atât articolul din revista voastră cât şi diferite discuţii pe Internet referitoate la felul în cum ar trebui să se îmbrace ultraşii. Totuşi, am văzut poze cu brigăzi italiene în anii ’80 şi sincer să fiu, mulţi dintre ei, după standardele de la noi, ar fi consideraţi “cetăţeni” sau “ţărani”. Cum stă treaba până la urmă?

R: Moda ultra’ este o “invenţie” mai recentă . la începuturile fenomenului, se dădea destul de puţină importanţă hainelor, aceeaşi situaţie fiind întâlnită şi la noi în ţară până prin ’98-’99. De atunci lucrurile au mai evoluat însă, cred eu, s-a ajuns să se şi exagereze punându-se prea mult accent pe “look”, uneori în defavoarea altor aspecte, poate mai puţin vizibile dar cu siguranţă mai importante. Fenomenul ultras nu e o modă şi asta ar trebui să înţeleagă şi mai ales să o simtă toţi. Fenomenul e tocmai o “anti modă” (în sensul că nu se schimbă sau cel puţin nu ar trebui să se schimbe aşa mult). Dacă în “viaţa reală” cineva umblă îmbrăcat într-un fel , iar când merge în peluză se schimbă pentru a fi la fel ca ceilalţi…asta înseamnă că nu “trăieşte” fenomenul şi că o face pentru a fi “la modă” sau pentru a fi perceput ca unul din “băieţi”.

* Dani(Oradea): De ce ultraşii nu ascultă manele şi ce muzică ar trebui să asculte un ultras?

R: Nu sunt sigur că ultraşii români nu ascultă manele (desigur, nu se poate generaliza). Din punctul meu de vedere pseudovalorile promovate de manele (şmecherie, bani, …) nu au nimic în comun cu “spiritul ultras” caracterizat prin idealuri ca: dragoste necondiţionată pentru un club, sacrificii de tot felul, fidelitate, spirit de luptă…
Eu unul ascult mai mult rock, dar nu e o regulă… ascult fiindcă îmi place. Oricum, cred că ultraşii ar trebui să asculte o muzică care, indiferent de gen, să transmită un mesaj.

* Andrei(Timişoara): Care este originea simbolului grupului Irriducibili Lazio, Mr. Enrich?
R: Mr. Enrich a fost un celebru personaj de benzi desenate din Anglia în anii ’60, de acolo el fiind preluat de Irriducibili Lazio.

 

SUPORTER, NR 2-2006 – răspunsuri->Răzvan

– Care e faza cu dispariţia steagurilor de gard ale brigăzilor si păstrarea unui singur steag de gard la echipe ca Napoli, Livorno, Torino, Ascoli, Atalanta ş.a?
– Înainte de toate, o precizare: sunt doar un pasionat al fenomenului ultras italian. Urmăresc, prin intermediul internetului, şi nu numai, ce se întâmplă zilnic pe scena ultras italiană şi, odată sau de două ori pe an, în măsura posibilităţilor, merg să vad câte un meci la faţa locului. Nu le ştiu pe toate, e clar că pot greşi sau spune inexactităţi şi eu, dar, în măsura în care mă pricep, o să încerc să răspund la întrebările şi nelămuririle pe care le aveţi.
Cât despre scena ultras românească, de la început, vreau să se ştie că sunt dinamovist. Am activat câţiva ani buni în PCH, dar o să încerc pe cât posibil să fiu obiectiv şi, dacă mi se va cere, să emit păreri personale şi care pot sau nu să coincidă cu ale voastre.
Nu fac parte din redacţia revistei, fac asta din pură plăcere, fără niciun alt fel de interes.
Acum răspunsul:
Interesantă întrebare şi, totodată, dificil de răspuns. O să încerc cât mai pe scurt.
Cauzele sunt de natură diferită. Pe rând:
– Curva A Napoli protestează de mai bine de 1 an şi jumătate împotriva lui Carraro, preşedintele demisionar al Federaţiei italiene de fotbal (FIGC) care a hotărât retrogradarea echipei lor. Pentru asta, au adoptat o “linie dură”, atât de dragă lor şi grupurile ce activau in Curva A (Masseria, Mastiffs, Brigata Carolina, Rione Sanita, Teste Matte etc.) s-au reunit sub un singur steag de gard inscripţionat “CURVA A… COERNZA!” Din câte am văzut, grupul Masseria şi-a reluat activitatea.
Cu livornezii situaţia e mult mai nasoală. Numărul mare de “diffide” (îmi cer scuze că le spun aşa, dar, nefiind arestări, mi-e greu să-l traduc, suspendări ar fi mai potrivit, dar sună urât) şi incriminarea BAL ca grupare delincventă i-au făcut să adopte în locul steagurilor de gard o pânză cu înscrisul “Fino all’ultimo bandito” (Până la ultimul bandit) pe care o afişează şi acasă, şi în deplasare. Interesant e că la cealaltă peluză exista un alt grup ce se cheamă “Compagni livornesi”- tovarăşii livornezi.
La Atalanta şi-au impus regulile nou-veniţii “Supporters”, aceia care, după ce i-au vânat literalmente pe combativii WILD KAOS, au eliminat si celelalte două grupuri – BNA şi Nomadi – reunind toată peluza în spatele steagului “Lunga Vita Agli Ultras”.
La Torino, din câte ştiu eu, activează în continuare grupuri independente, iar ascolanii, reuniţi sub steagul de gard “Ascoli Piceno”, activează în jurul SBN, ce apare numai la meciurile de acasă.

– Am văzut multe poze pe afară cu mesaje şi chiar coregrafii împotriva fotbalului modern. Ce i-a determinat pe suporteri să ajungă la această concluzie?
Ca să fiu cât de cât explicit în ceea ce priveşte “fotbalul modern”, aşa cum se confruntă cu el occidentalii, mi-ar trebui mult mai mult spaţiu, timp şi ajutor din partea voastră, pentru că este un subiect complex, care depăşeste, prin conţinut şi consecinţe, sfera lumii ultras, a lumii fotbalului, având puternice reverberaţii sociale şi nu numai. Foarte succint, o să încerc să punctez câteva lucruri, esenţiale, curios să vă aud părerile şi modul în care voi priviţi problema.
Acest fotbal modern(“calcio moderno”) e denumirea dată de ultra’ italieni tendinţei tot mai accentuate de industrializare şi depersonificare a acestui joc, în esenţa lui popular, mutând raţiunea existenţei lui de la suporterul de rând (ultra’ sau nu) la interesele materiale şi financiare ale conducătorilor lui (patroni, preşedinţi, UEFA, FIFA etc). Concret:
– îngrădirea din ce în ce mai severă a drepturilor suporterului normal (bilete nominative, şezut în picioare, condamnări şi sancţiuni drastice pentru fapte ce în mod normal nu încalcă nici o normă de drept – aprinderea torţei, de exemplu).
– dispariţia aşa numitelor bilete populare – creşterea drastică a preţului biletelor pentru sectorul “oaspeţi”
– orarul imposibil de desfăşurare a meciurilor (miercuri după-masa, sâmbătă, luni, vineri) dictat de interesele televiziunilor pay-per-view
– abandonarea tradiţiei clubului în ceea ce priveşte echipamentul (dictat de interesele sponsorilor tehnici-cazul Roma -Diadora este notoriu), emblema, stadionul etc.
– harababura numerelor de tricou de la 1 la 99, în locul clasicului 1-11.
Ultra’ italieni susţin, şi nu putem fi decât de acord cu ei, că farmecul fotbalului este dat de pasiunea, ardoarea, încrâncenarea de care este însoţit şi că scopul lui primordial este bucuria spectatorilor, emoţia lor, sentimentele, lucruri ce actualul “fotbal modern” le abandonează. Nu mai există jucători-simbol (aşa-numitele “bandiere”-vezi Chinaglia, Bergomi, Baresi etc, etc), nu mai există faimoasele cortegii ale oaspeţilor, nu mai există multe din ceea ce făceau ca anii’80 să fie consideraţi “perioada de aur” a lumii ultra’ italiene, şi pentru că nu exista fotbalul modern.

Având în vedere că acţiunile galeriilor devin din ce în ce mai violente cel puţin la noi, fenomenul ultras se va transforma treptat în cel hooligans?
“Acţiunile galeriilor devin din ce în ce mai violente”…Nu mi se pare. Deloc.
Uitaţi-vă în jur: Rusia, Bulgaria, ce să mai vorbim de Serbia, Croaţia, Ungaria şi, mai ales, Polonia? Din punctul ăsta de vedere, scena ultra’ românească este mult mai liniştită decât cele ale vecinilor.
Elvetia: una dintre cele mai bogate şi liniştite ţări din lume. Am văzut cu toţii ce s-a întâmplat la meciul Basel-FC Zurich. Vă puteţi imagina vreodată aşa ceva în România?
Polonia: cucerirea campionatului de către Legia a generat peste 200 (douasute!) de arestări în diferite locuri din Varşovia. Scriu randurile astea când mai sunt 2 etape până la finalul campionatului şi mă gândesc la modul în care se celebrează la noi câştigarea lui. Suntem departe de lumea asta.

Care să fie sursa curentului naţionalist care se manifestă în peluzele româneşti?
Altă întrebare ce necesită o discuţie mult prea amplă pentru acest spaţiu. Părerea mea este că pot fi două motivaţii:
– din teribilism, modă şi nevoia de imitaţie, dublate de necunoaşterea istoriei, a terminologiilor şi a semnificaţiilor anumitor simboluri (îmi pare rău, dar este elocventă situaţia apariţiei într-o peluză condusă de un grup cu înclinaţii “naţionaliste” a unui steag al Jamaicăi). Aceste motivaţii sunt majoritare, încă.
– “barbarizarea” societăţii moderne, implicând dispariţia valorilor, a bunului-simţ, a modelelor adevărate, înlocuite de îndoielnice vedete, falşi lideri de opinie şi constanţii politicieni, ceea ce face ca anumiţi tineri să conştientizeze apartenenţa la un mod de gândire şi de viaţă ancorat în alt sistem de valori decât cel actual. Încă sunt puţini.

 

Advertisements

Tags: , , , , , ,

No Responses to “Întrebări – răspunsuri”

  1. pasaport Says:

    ultras nu huligani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: