Scena suporterilor polonezi

din revista RomanianUltras, nr.1/2004

După articolul apărut în urmă cu ceva vreme pe www.romanianultras.net revin acum asupra unui subiect de care sunt foarte interesat: scena suporterilor polonezi.

Să o luăm cu începutul: spiritul de luptător. Din toată Europa poate doar sârbii se pot mândri cu un spirit combativ comparabil cu al polonezilor. Rădăcinile acestui spirit sunt de căutat în istoria mai îndepărtată dar şi mai recentă. O să fac o mică disertaÅ£ie: în perioada comunistă, în timp ce în România modelul stalinist era implementat fără prea mari convulsii – prea ocupaÅ£i să pupe-n cur pe noii conducători şi să-si toarne duşmanii la securitate, românii au uitat 50 de ani de existenÅ£a unor cuvinte ca demnitate şi onoare – în Polonia, politrucii aveau mult de furcă, tocmai cu cei pe care, teoretic, îi reprezentau. Oraşele din bazinul minier (Silezia) dar şi alte oraşe industriale ca Poznan sau Gdansk au devenit scena unor adevărate “războaie de stradă” – încheiate aproape de fiecare data cu cedări din partea comuniştilor. RezistenÅ£a prelungită (cu unele întreruperi) până în 1989 a cuprins toate marile oraşe: Varşovia, Lublin, Katowice, Wroclaw, Szczecin… Cine se lupta efectiv? Muncitorii împotriva forÅ£elor de ordine (orice denumire ar fi purtat). Această luptă prelungită a dus la formarea unui adevărat sentiment de ură colectivă împotriva poliÅ£iei, văzută ca un instrument de opresiune. La mai mult de 10 ani de la prăbuşirea comunismului, lupta continuă. De data asta, fii celor ce luptau în anii ‘60-‘70, împotriva unui sistem politic, îsi duc acum propria luptă. Principalul adversar a rămas acelaşi, iar metodele lui neschimbate, aşa că nu e de mirare că nu doar odată, întregul stadion (nu numai “fanaticii”) s-a raliat împotriva poliÅ£iei. Acum, că am răspuns (cel puÅ£in parÅ£ial) la întrebarea: “De ce ei pot şi noi nu?”, să trecem mai departe…

Cred că nu greşesc când afirm că “fenomenul” suporterilor este principalul mod de manifestare a noilor generaÅ£ii poloneze (…dacă vreÅ£i, o întoarcere la rădăcinile fenomenului ultras – anii ’60-’70).
În timp ce stadioanele din Polonia nu atrag mai mulÅ£i spectatori ca în România (o medie de 6594 spectatori/meci în prima ligă) numărul fanaticilor este incomparabil mai mare. În procente, Polonia se află pe primul loc în Europa într-un top al ultraşilor/huliganilor: Legia Varşovia – 7.000 spectatori – 3.500 huligani(50%); Wisla 10.000 – 3.500 huligani(35%); Ruch – 6.250 – 2.500 huligani(40%); GKS Katowice – 4.000 – 3.000 huligani(75%)…şi lista ar putea continua. SituaÅ£ia e chiar mai clară în ligile inferioare unde există echipe care pur şi simplu nu au “spectatori obişnuiÅ£i”.

Să trecem la următorul aspect: politica. Aproape toate grupările poloneze au o orientare spre extrema dreapta, expunând des cruci celtice si chiar zvastici. “Capetele rase”(Skinheads) domină clar, în scena poloneză fiind destul de multe grupările care au ales chiar această denumire. Numeroase alte grupări au denumiri cu o pronunÅ£ată tentă neonazistă: Legion SS, White Power. E, dacă vreÅ£i, mica aberaÅ£ie a mişcării poloneze – Å£inând cont că propaganda nazistă a considerat întotdeauna popoarele slave ca aparÅ£inând “rasei inferioare” – iar Polonia era prima pe lista de “achiziÅ£ii” ce urmau sa deschidă calea celui de-al treilea Reich spre “spaÅ£iul vital”. Cred că această aplecare spre extrema dreaptă a aproape întregii scene poloneze are de-a face pe de o parte cu dorinÅ£a de a-şi demonstra ataşamentul naÅ£ionalist faţă de Polonia iar pe de alta parte reflectă o rupere, dorită cât mai evidentă, cu trecutul(comunist).

Următorul punct pe care îl voi lua în discuÅ£ie: relaÅ£iile cu clubul. În ciuda numeroaselor incidente (soldate uneori cu invazii ale terenului sau întreruperi ale meciurilor – şi în cele din urmă cu suspendări si amenzi din partea Ligii Poloneze) relaÅ£iile grupărilor poloneze cu cluburile lor sunt extrem de bune. În unele cazuri cluburile încredinÅ£eaza huliganilor “administrarea” sectoarelor ocupate de ei (legitimaÅ£iile de intrare sunt emise de grupări pentru membri – contra cost sau gratis). Materialele coreografice dar şi pirotehnice sunt introduse pe stadioane înaintea meciurilor (cu ajutorul cluburilor) pentru a evita controlul poliÅ£iei. Cluburile poloneze(în special cele din prima ligă) au început mai ales în ultima perioadă să “subvenÅ£ioneze” parÅ£ial realizarea unora dintre coreografii, în încercarea de a atrage (prin spectacolul tribunelor) mai mulÅ£i spectatori la meciuri. Deplasările se fac pe cont propriu (de obicei cu trenul dar şi cu maşini personale) clubul neasigurând decât biletul de meci (printr-un sistem de reciprocitaÅ£i). Oricât de grave ar fi problemele cauzate de suporteri, conducătorii cluburilor nu se alătura oprobriului public. Sezonul trecut când, după nişte incidente grave,(care au durat nu mai puÅ£in de 45 de minute, pe teren, la meciul Legia – Widzew) suporterilor Legiei le-a fost interzis sa facă următoarea deplasare (derbyul cu Lech), purtătorul de cuvânt al clubului a spus că poliÅ£ia nu şi-a facut datoria şi că “fără ei (suporterii) de ce să mai jucăm?!”.

Ca o influenţă a stilului huliganilor englezi, în Polonia nu există proteste împotriva clubului (cu excepÅ£ia unor rare ocazii când unii oficiali sunt atacaÅ£i, cel mai adesea datorită atitudinii faţă de suporteri). În concepÅ£ia lor (…ca de altfel şi a multor ultraşi), rezultatul de pe teren vine pe locul doi, după propriile “rezultate”. Lucrul care mi se pare cel mai demn de a fi reÅ£inut este că aceste relaÅ£ii bune vin, în primul rând ca urmare a respectului pe care huliganii şi l-au câştigat din partea cluburilor (nu ca urmare a unui comportament aservit ci ca urmare a ataşamentului neclintit pentru culorile clubului). Deşi pare greu de înÅ£eles (mai ales pentru noi), fanaticii polonezi fac parte integrantă din cluburile lor, la fel ca jucătorii sau conducătorii iar existenÅ£a unui club lipsit de huliganii/ultraşii săi ar fi extrem de greu de conceput.

Unul dintre lucrurile ce şochează la scena poloneză este, fără îndoială, evoluÅ£ia explozivă ce a caracterizat ultimii 3-4 ani. Dacă în ’96- ’97 scena poloneză era pe undeva comparabilă în primitivismul ei, cu cea românească, în numai câţiva ani orice comparaÅ£ie a devenit imposibilă. EvoluÅ£ia s-a manifestat la toate nivelurile: de la număr de grupări (în continuă creştere), vârsta medie ce a crescut de la 17-18 la 22-23, complexitatea spectacolelor coreografice şi până la simplul aspect al “fanaticului model”. Această creştere “calitativă” a fenomenului trebuie pusă în legătură, cred, cu receptivitatea la modelele (fie că e vorba de coreografiile megalomanice din Italia sau de un “look” de inspiraÅ£ie britanică) puse în circulaÅ£ie prin numeroase “canale”. Să ne ocupăm puÅ£in de aceste “mijloace de informare”. La bază trebuie să se afle efervescenta lume a fan-magazinelor. Nu cred că există grupare în Polonia care să nu aibă unul (am avut ocazia să-mi treacă prin mână un exemplar al fanzinei Olympiei Varşovia – liga a IV-a!). Departe de a fi capodopere ale graficii, cele câteva pagini, alb-negru, conÅ£in informaÅ£ii despre propria grupare (ultima deplasare, meciul următor, probleme de organizare internă…) uneori o poză sau două şi o rubrică de ştiri (cele mai importante meciuri ale rundei, incidente…). Aceste fanzine circulă prin toată Polonia ducând la difuzarea informaÅ£iei şi ,în acelaşi timp, la apariÅ£ia unei competiÅ£ii (în încercarea de a scoate de fiecare dată ceva mai bun decât rivalii). De-a lungul timpului am avut 12 corespondenÅ£i polonezi cu care am schimbat poze. Dacă ar fi să apreciez aş spune că în Polonia sunt între 600 si 1000 de colecÅ£ionari de poze ultra’. Zeci de mii de poze ultra’ sau cu incidente fac anual obiectul schimbului atât in interiorul cât şi în exteriorul Poloniei. Beneficiul acestui adevărat cult pentru fotografii si corespondenÅ£a este triplu. În primul rând nici o “realizare” nu se pierde (asa cum s-a întâmplat de multe ori la noi). În al doilea rând pozele europene (Franta,Italia,Serbia) ce au pătruns an de an pe “piaÅ£a” poloneză au deschis apetitul huliganilor pentru o susÅ£inere mai spectaculoasă. Cel de-al treilea beneficiu şi poate cel mai important este că face cunoscută scena poloneză la nivel european.

Nu pot să ignor (deşi uneori aş vrea) nici Internetul. Asta, deoarece reprezintă fără îndoială cea mai bogată sursă de informaÅ£ii(fiind exploatată ca atare si de polonezi) dar şi din cauza faptului că membrii mai multor grupări (ULTRAS LECH’01, Widzew, NetForce LKS) s-au reunit după ce luaseră în prelabil legătura pe Net. Totuşi, în nici un moment “fenomenul virtual” nu a tins să ia locul adevăratului fenomen, al cărui singur loc de manifestare e stadionul.(Aviz amatorilor!).

În toate cele menÅ£ionate până acum:extrem de activa scenă a fan-magazinelor, pasiunea pentru fotografii si corespondenÅ£a precum şi Internetul, în toate ,spuneam, sunt de căutat rădăcinile TMK-ului, care este, fără îndoială, cel mai important organ mass media al Poloniei fanatice. “Revista suporterului polonez” reflectă clar atât evoluÅ£ia fenomenului în ultimii ani cât şi nivelul la care a ajuns (nu voi mai intra în detalii cu privire la conÅ£inutul acestei reviste, mulÅ£umindu-mă să spun că eu o consider printre primele 3 din Europa – cu menÅ£iunea că, dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulaÅ£ie, ar fi putut să fie chiar prima la nivel continental).

Să ne oprim un pic şi asupra fenomenului propriu-zis, pentru a analiza modul în care au evoluat, de-a lungul timpului, coreografiile poloneze: până prin 1997 scena poloneză era destul de “cenuşie”, huliganismul era prezent în forma sa “clasică” – coreografiile lipseau cu desăvarşire. Perioada de “pionierat” a coreografiilor nu a fost nici ea prea impresionantă: coreografii (de fapt mai mult încercări) având la bază ,de cele mai multe ori, baloane. Se înmulÅ£esc treptat şi steagurile mari de fluturat, neapărând însă (decât în sezonul 03/04) steagurile “de două beÅ£e”. În sezonul 99-00 ia naştere o adevărată manie: steagurile de peluză. Deşi simpliste ca realizare, acestea aveau un puternic impact vizual. Primele realizări de acest gen au fost ale celor de la Legia, Widzew si Lech (aceştia din urmă aveau pe steag inscripÅ£ia PYRY – numele regiunii, în timp ce primele 2 steaguri purtau numele clubului). Partea proastă e că aceste steaguri tindeau să devină o prezenÅ£a permanentă la meciuri (toate au fost folosite 2-3 sezoane) împiedicând astfel realizarea altor coreografii. Totuşi, în ultimile 2 sezoane, nici unul dintre steagurile “de primă generaÅ£ie” nu şi-a mai făcut apariÅ£ia.

Întâmplător sau nu, tot aceasta este perioada în care filonul coreogafic al fanaticilor polonezi a început să fie cu adevărat exploatat. În ultimii 2 ani au fost realizate mai multe coreografii decât în toÅ£i anii precedenÅ£i la un loc. Multe dintre ele, realizari a căror valoare nu poate fi negată (scrisurile şi desenele realizate de Legia din plăcuÅ£e, fâşiile celor de la Widzew, coreografiile lui Lech – autori ai unui adevărat record: 5(!) coreografii într-un meci, dintre care 2 pe întreg stadionul).

Dacă, în ciuda evidentei îmbunătaÅ£iri din perioada recentă, la nivelul coreografiilor e loc de mai bine, în ceea ce priveşte pirotehnia, Polonia e lideră de necontestat. Aproape nu e meci la care cel puÅ£in una dintre grupări să nu facă uz de materiale pirotehnice. Şi nu vorbesc aici de 2-3 torÅ£e sau o fumigenă! Pentru mine rămâne memorabilă imaginea de la un meci Lech – Petrochemia Plock(liga a II-a) cu 200(!) de torÅ£e aprinse de jur împrejurul stadionului.

Dacă tot am vorbit despre coreografii, o să mă opresc acum şi asupra celeilalte feÅ£e a fenomenului polonez: violenÅ£a. Poate în acest domeniu, mai mult ca oricare altul, o comparaÅ£ie între Polonia si România nu-şi are locul. Nimeni şi nimic nu a fost în stare să limiteze violenÅ£a asociată fotbalului polonez. La loc de cinste se află “codul huliganilor” (fără arme, doar cu pumnii şi picioarele). Mai ales în ligile inferioare (unde grupările sunt mai puÅ£in numeroase) violenÅ£a este cel mai adesea intâlnită sub forma aşa-numitelor “fair fights”(lupte drepte!).

Aceste întâlniri prestabilite opun un număr egal de huligani de fiecare parte şi au de obicei loc departe de “ochii publicului”. Un caz aparte îl reprezintă Cracovia. Aici violenÅ£a s-a escaladat atat de mult de-a lungul anilor încat orice reguli au fost date uitarii (un huligan al Cracoviei declara într-o revistă germană că “vremea când ne luptam cu pumnii şi picioarele a trecut, acum e vremea topoarelor!”). Povestea divizării acestui vechi oraş e cu atât mai interesantă dacă avem în vedere că rivalii sunt Wisla (liga I multiplă campioană a Poloniei) si Cracovia Krakow(liga a III-a!). De aproape zece ani cele 2 echipe nu au mai avut un meci direct în campionat!…şi totuşi asta nu a stins nici un pic ura. Oraşul e împărÅ£it în teritorii roş-albastre (Wisla) şi alb-roşii (Cracovia) iar la “zonele de frontieră” au loc lupte în aproape fiecare zi a săptamânii.Totuşi, cele mai grave incidente au loc înaintea meciurilor disputate de Wisla pe teren propriu. Este o ocazie pentru adevărate “raiduri” ale comandourilor alb-roşii (acum 2-3 sezoane, înaintea unui meci Wisla – Lech Poznan, huliganii Cracoviei au realizat “cordon” în jurul stadionului, puÅ£ini fiind suporterii Wislei care au reuşit să scape de acest filtru. Acest duel e privit de majoritatea huliganilor polonezi cu dispreÅ£, neexistând nici în TMK, nici în alte fanzine, relatări sau poze din Cracovia.

În topurile întocmite la sfârşit de sezon de TMK, pe locul întâi la secÅ£iunea huliganism s-a situat Lech Poznan cu cele 2 grupari “Brygada Banici”(vechea garda) si “Young Freaks ‘98″(noua generaÅ£ie) însumând în jur de 300 de huligani activi. Pe locurile următoare se aflau Widzew Lodz (cu un sezon extraordinar 02/03): la Varşovia, deşi numai 200-250, i-au atacat pe Legia luptându-se pe teren jumătate de ora iar în deplasarea de la Katowice, deşi din nou în număr mult inferior au invadat terenul reuşind să fure de pe gard steagul principal al gazdelor (“GKS KATOWICE”). Arka Gdynia (liga a II-a) s-a situat pe locul al treilea deasupra multor echipe de liga intâi. Legia Varşovia ,deşi cu un potenÅ£ial enorm (de departe cel mai mare numar de huligani), nu s-a situat decât pe locul 4 (această situare slabă fiind explicată prin lipsa de unitate si proasta organizare). Deşi au tranşat odata pentru totdeauna disputa cu concitadinii de la Polonia (furându-le nu numai steagul principal “Polonia Warszawa” dar şi aproape toate celelalte steaguri de gard), huliganii Legiei au suferit o înfrangere destul de ruşinoasa, chiar pe strazile Varşoviei, înainte de meciul Polonia – Lech, când, deşi în număr superior, au fost nevoiÅ£i să fugă.

Totuşi, mai mult decât orice adversar polonezii, urăsc poliÅ£ia. Deşi nu au acces în sectoarele ocupate de suporteri, extrem de des au loc lupte între forÅ£ele de ordine şi fanatici. Şi mă refer la lupte adevarate ce durează minute-n şir, terminându-se fie prin folosirea gloanÅ£elor de cauciuc şi/sau a gazelor lacrimogene (fapt ce duce de obicei şi la stoparea meciului) fie prin retragerea poliÅ£istilor. Presa, în goana ei dupa senzaÅ£ional (la fel ca-n România…şi pretutindeni cred…) a “tras nenumărate semnale de alarmă” cu privire la violenÅ£a pe stadioane(sună cunoscut, nu?). Însa ,acum câteva sezoane, a avut loc o întâmplare care vine să dovedească că, manipulată cu inteligenţă de huligani, presa se poate dovedi o armă utilă chiar împotriva poliÅ£iei: huliganii lui Lech ,aflaÅ£i în deplasare, aşteptau meciul într-un bar. PoliÅ£ia a hotărat că “e mai bine să prevină decât să trateze” aşa încât i-a atacat pe suporteri în bar. În timpul bătăii care a urmat, barul a fost devastat. Majoritatea huliganilor au fost arestaÅ£i, fiind acuzaÅ£i de vandalizarea barului. În prostia lor, poliÅ£iştii au filmat întreaga “intervenÅ£ie”. O copie a casetei a fost cumpărată câteva zile mai târziu de un suporter al lui Lech de la un poliÅ£ist (inteligenÅ£a deosebită pare să fie o caracteristică universală a “oneştilor oameni în albastru”!). Difuzarea casetei la televiziunea naÅ£ională a produs un scandal ce a avut ca urmare demiterea şefului poliÅ£iei locale. Å¢in să închei acest capitol dedicat huliganismului parafrazând titlul unei celebre serii de casete video: HOOLIGANS DON’T STOP! – poate că nicăieri aceste vorbe nu sunt mai ancorate în realitate decât în Polonia.

Ne apropiem încet (…poate prea încet) de sfârsitul acestui articol. Dar înainte de asta câteva consideraÅ£ii legate de “look-ul” adoptat de fanaticii polonezi. Am menÅ£ionat deja că “moda” skinheads e predominantă. DistanÅ£a ce ne separă în plan economic de Polonia nu poate fi pusă sub semnul întrebării aşa că nu e de mirare că la ei au apărut magazine specializate în haine pentru huligani(street wear sau casual wear) în timp ce la noi piaÅ£a e invadată de produse false şi de proastă calitate. Hanorace, tricouri sau bluze produse de firme celebre (…dar şi extreme de scumpe) ca Lonsdale, Hooligan, Everlast, PittBull, Troublemaker, Fred Perry…au început să apară din ce în ce mai des în peluzele poloneze. Există chiar şi o firmă poloneză ce oferă huliganilor haine “de specialitate”: Ofensiwa.

Deşi ar mai fi lucruri de spus, prefer să mă opresc aici, considerând că am realizat o prezentare destul de completă a scenei poloneze, o scenă fascinantă si unică în felul ei

Dave

 

 

Articolul de mai sus este din 2004, pentru o actualizare, publicam poze din turul sezonului 2007/2008, cele mai frumoase coregrafii poloneze.

1. I Love This Game – Widzew Å?ódź – 733 pkt
Imagine
Imagine

2. Fanatycznie Pierdolnięci – Lech Poznań – 613 pkt
Imagine

3. Orzeł – Å?KS Å?ódź – 516 pkt
Imagine

4. Fanatyczny Styl – GKS Katowice – 442 pkt
Imagine

5. To Co Dla Was Jest Sufitem – Widzew Å?ódź – 333 pkt
Imagine

6. Arka Gdynia – Arka Gdynia – 331 pkt
Imagine

7. TKM – Jagiellonia Białystok – 244 pkt
Imagine

8. Miasto Nam Przychylne – Jagiellonia Białystok – 214 pkt
Imagine

9. Ultra Aktywni – Korona Kielce – 213 pkt
Imagine

10. 100% LPU – Lech Poznań – 175 pkt
Imagine

11. Patra Mori – Motor Lublin – 160 pkt
Imagine

12. Imperium Poznańskie – Lech Poznań – 154 pkt
Imagine

13. Bułgarska – Lech Poznań – 139 pkt
Imagine

14. Queen Of Poland – Wisła Kraków – 138 pkt
Imagine

15. Å?ódź By Night – Widzew Å?ódź – 137 pkt
Imagine

16. Przy Tobie Pozostać – Widzew Å?ódź – 127 pkt
Imagine
Imagine

17. Bogowie Trybun – Wisła Kraków – 125 pkt
Imagine
Imagine

18. Ludzie Są Po To… – Widzew Å?ódź – 99 pkt
Imagine

19. Reaktywacja – Cracovia Kraków – 98 pkt
Imagine

20. Rodowici Å?odzianie – Å?KS Å?ódź – 92 pkt
Imagine

21. Wyjazd Rzecz Święta – Wisła Kraków – 73 pkt
Imagine

22. Ultras Non-Limits – Górnik Zabrze – 70 pkt
Imagine
Imagine

23. My Się Nie Poddamy – Jagiellonia Białystok – 64 pkt
Imagine
Imagine

24. Jeden Zwycięzca – Stomil Olsztyn – 58 pkt
Imagine

25. 5 Lat e-Lecha – Lech Poznań – 54 pkt
Imagine

26. Karty – Motor Lublin – 53 pkt
Imagine

27. Komunistyczny Pochód – Legia Warszawa – 52 pkt
Imagine

28. Weźcie Się W Garść – Å?KS Å?ódź – 50 pkt
Imagine

29. Świątynia Sportu – Górnik Zabrze – 44 pkt
Imagine

30. Fanatycy Znad Brynicy – Zagłębie Sosnowiec – 43 pkt
Imagine

Advertisements

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: