Criza mondială în ajutorul fotbalului

Una dintre preocuparile ultraşilor şi a unora dintre suporteri e legată de transformarile moderne din sfera fotbalistică, transformari direct legate de bani, de mercenariatul jucatorilor, sclavia lor, salariile nesimţit de uriaşe, transformarea fenomenului fotbalistic tot mai mult dintr-un sport intr-un mediu afaceristic, unde sentimentele, devotamentul şi spiritul de echipa, valori de bază, nu işi mai au locul.

Există deja o mişcare mondială bine pusă la punct sub numele de “Împotriva fotbalului modernâ€? (Against modern football). Părerea mea e ca ajutorul pentru a reveni la fotbalul adevărat a aparut de unde nici nu ne gandeam: actuala Criză Mondială. Înca nu a intrat tare pe terenul de joc dar se anunţă ca playmaker în decursul anilor urmatori. Nu vor mai exista sume enorme pentru reclamă în mass-media, la rândul lor, televiziunile nu vor mai avea bani sa îndese în buzunarele marilor cluburi, care şi ele vor diminua porÅ£iile fotbalistilor. Se va schimba mentalitatea fotbaliştilor, iar cei neadaptaÅ£i la noile condiÅ£ii probabil se vor retrage sau işi vor alege cariere de antrenori, comentatori, ceva fără exerciÅ£iu fizic. Va reînvia mândria de a juca pentru clubul local, diferenÅ£ele de salarii nefiind atât de mari încât sa tenteze pe cineva să plece la un alt club. Acestea vor putea funcÅ£iona şi fără un maharajah, ultra-potent financiar sau politic. S-ar putea sa visez cu ochii deschişi, dar date fiind condiÅ£iile actuale, problemele cu care se confrunta planeta, un capitalism despotic combinat cu o globalizare agresivă, colapsul financiar a multor instituÅ£ii, cresterea exponenÅ£ială a şomajului, nu cred ca nu vor exista şi schimbări majore în industria fotbalului.

Ce vor de fapt suporterii în melancolia lor ? Dau citire mai jos a unora dintre principiile miscării:

– Vânzarea jucătorilor să se faca în extrasezon, nu în timpul campionatului

– Dreptul jucătorilor de a se bucura în voie dupa golurile marcate

– Toate meciurile să se dispute în aceeaşi zi şi la aceeaşi ora

– Limitarea numărului de jucători străini dintr-o echipă, deoarece excesul acestora afectează în mod negativ evoluÅ£ia tinerilor fotbalişti autohtoni

– Suspendarea pe termen de un an a fotbaliştilor aflaÅ£i sub contract şi care încearcă să treacă la altă echipă pentru ca aceasta oferă mai mult

– Imposibilitatea ca o persoană să ocupe funcÅ£ii de conducere la doua cluburi în acelaşi timp (cum a fost cazul lui Franco Sensi la Roma şi Palermo sau Abramovici la Chelsea şi CSKA Moscova)

– Restaurarea vechii Cupe a Campionilor Europeni, fiind absurd faptul ca o echipă care nu a fost niciodată campioană în Å£ara ei (vezi cazul Parmei în Italia) să poata deveni campioană a Europei!

– Numere pe tricourile fotbaliştilor din primul unsprezece sa fie de la 1 la 11

– Păstrarea în fiecare sezon a echipamentului traditional

– Eliminarea practicii cluburilor de a pune în vanzare biletele pentru deplasările externe doar prin agenÅ£iile de turism

– Numele jucătorilor sa nu mai fie inscripÅ£ionat pe tricouri.

– Cluburile sa nu fie cotate la bursă (în asemenea situatii interesul actionarilor primează în defavoarea opiniei suporterilor)

Există şi un set de reguli autoimpuse de către aceeaşi suporteri, set care ar trebui sa aerisească şi sa delimiteze mai bine rolul suporterilor în cadrul unui club de fotbal. Suporterii ar trebui :

– Să refuze orice ajutor de la club

– Să refuze orice “ajutorâ€? din partea politiei

– Să aibă cateva grupări diferite in peluza

– Să meargă în deplasări cu propriile resurse

– Să acÅ£ioneze în comun pentru a combate “fotbalul de consumâ€?

– Să submineze orice decizie abuzivă a autorităţilor. De exemplu, daca ele spun: “ nu puteÅ£i merge în aceea deplasare! â€?(proaspete idei miticesti), suporterii vor face acest lucru pe cont propriu, luând loc printre fanii celeilalte echipe, ca în anii ‘80.

Cautând informatii mai multe despre acest subiect am dat peste o superbă postare a unui internaut care se semneaza josecj şi decât să spun acelaşi lucru doar folosind alte cuvinte, cred că mai bine dau un copy-paste şi ii las dreptul de autor semnatarului:

Pe teren intră artiştii: Ronaldinho, Lampard, Henry, Mutu… Meciul te fascinează, nu te poţi desprinde de televizor, iţi duci berea la gură cu acelaşi gest mecanic cu care schimbi vitezele maşinii tale fără să priveşti în jos. Şi totuşi… în racoarea şi aroma de cafea a dimineţii de a doua zi anevoie iţi mai aminteşti câteva faze… Deşi au fost goluri, driblinguri de filigran, dramatism meciul de ieri seara e ca un vis frumos care iţi dispare din minte odata cu ţipătul indecent de strident al deşteptătorului.

Şi totuşi… există şi altfel de meciuri. Meciuri care devin legende; meciuri pe care bunicii le povestesc copiilor la gura sobei şi care rămân în memoria noastră ca şi “MECIULâ€?. Tot ce vine după sunt imitaÅ£ii. În serile lungi de iarnă o fentă a unei inter stanga de odinioară, o privire de războinic a unui fundaş călit în noroiul amatorismului capătă o aură mitica – aură pe care boomsportone-ul si youtubeul zilelor noastre le-au răpit-o fotbaliştilor contemporani. Cei de odinioară erau eroi, cei de azi sunt doar niste staruri…

Fotbalul ca şi pasiune a murit – trăiască fotbalul de consum!!! Cel mai luxos hypermarket fotbalistic din lume – Champions League – şi-a deschis larg porÅ£ile, admiraÅ£i-i glamourul, admiraÅ£i costumele cu fir aurit ale directorilor de raion si merchandiserilor!!! Meciuri ca Uruguay-Brazilia cu sinucideri in masă la poalele Maracanei, Ungaria-RFG preambul fotbalistic al revoluÅ£iei din ‘56 sau Franta-RFG cu panzerele călcând cadavrul lui Battiston nu vor mai exista niciodata. Locul lui a fost luat de fotbalul de marÅ£i seara, miercuri seara, joi seara, sâmbată seara, duminică seara mereu acelaşi – e fotbalul Mastercard jucat de vedete tv mofturoase si plătite regeşte. În tribune locurile sunt ocupat de yuppies ce işi bat ritmic palmele una de alta şi scandeaza sacadat: Li-ver-pool! Li-ver-pool! pentru ca aşa au văzut ei odata pe Heysel ca facea looserul din working class, ce popula odinioară stadionul, cu ochii săi injectati de alcool si patimă… Câştiga echipa? Pierde? Nu contează- vor fi fericiti oricum! Dupa o săptămână obositoare de muncă e timpul pentru hobbyuri- paintball, pescuit, fotbal! E cool in deplăsari – mergem cu avionul sau deloc- ce proşti sunt ăia, cum le spune, ultraşi capabili sa meargă cu o dubiţă Fiat neîncălzită de la Torino până tocmai la Napoli…

Iar jucatorii – nobilul ideal pentru care lupta se numeşte primă de joc. Nu e atât de grav daca pierd – orgia sexuală programată pe seara de după meci va avea loc oricum. Sper să vină si pornostarul acela blond din cauza careia am cerut schimbare în minutul 55 la ultimul meci de campionat – eram asa de vlaguit! Un Guga care dupa un meci pierdut cu CAO nu a mai iesit din casa 10 zile ar fi privit azi cu acel amestec de compătimire şi ironie ce este rezervat inadaptabililor…

Cât despre noi? Acei indivizi bizari si antitrendy, din ce in ce mai singuratici, iubitori ai vechiului fotbal fotbalul-pasiune, fotbalul-prelungire-a-vietii ce ne rămâne de făcut? Avem lângă noi salvatoare – berea. Deşi parcă nici ea nu mai are gustul de odinioară…

Sursă: Zerror

Advertisements

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: