TRU: Tifoserie în paşi de tango

Curios, dar nu inexplicabil, militarizarea galeriilor romanesti vine prea tarziu. Într-un moment în care metalizarea galeriilor europene s-a stins. Sigur, toata lumea se gandeste la Anglia, dar huliganismul englez a disparut de pe stadioanele britanice. Dupa socurile violente ale anilor ’80, sistemul a raspuns. Stadioanele au devenit spatii impenetrabile si zone de supraveghere video-politieneasca totala. “The Hooligans” au fost siliti sa îsi mute show-ul si frustrarile în strainatate, dar profesia e în declin. Probabil si pentru ca legendarii huligani englezi pot fi învinuiti de orice, dar nu de structurare paramilitara. În Anglia, furia e o chestiune privata care poate naste o turma, dar nu o armata. Centrul huliganismului european organizat e mai bine reprezentat, acum, de nevrozele sociale si rasiale ale Parisului si Marsiliei, unde PSG si OM sant mereu la un pas de incident. Ceva tulbure, dar greoi, e de gasit în Olanda, unde galeria Feyenoord prelungeste modelul englez si îi adauga un iz antisemit anume, la fiecare întalnire cu Ajax. Organizare premeditat paramilitara nu e de gasit în Europa de Vest, cu posibila exceptie a lazialilor de inspiratie neofascista si a livornezilor declarat stalinisti. Adevarata zona de militarism pur al galeriei e Argentina, unde galeriile au statut de armate private de club, sunt consultate, platite si puse la lucru de directorii de relatii publice si de managementul de vârf al unor Boca si River.

A doua mare zona de organizare pe model militar a galeriilor e Europa de Est. Liderii galeriilor sarbesti, croate, rusesti si poloneze invocă mereu modelul englez, dar acesta e foarte departe de orice idee paramilitara. Referinţa la englezi e mai mult o forma de respect fata de întemeietorii si campionii necontestati ai violentei de tribuna. Ca si în America de Sud, al carui exemplu le ramane necunoscut, est-europenii îsi militarizeaza violenta din motive care tin de istorie si cultura. În primul rand, dintr-o traditie înca proaspata de autoritarism politic, nationalism agresiv si cult al armatei. În aceste conditii, orice impuls underground trece rapid spre zona de organizare ierarhic-militara, singura structura pe care acesti oameni o respecta. Mitologia “cainilor” si a “gaborilor” la Dinamo, simbolistica CCA la Steaua sunt formule de legatura cu trecutul si cu autoritatea de odinioara. Singurul corespondent apropiat, desi mult mai violent, e mitologia rezistentei dezvoltate de Partizan Belgrad si neofascismul patriotic afisat în galeria lui Dinamo Zagreb.
Sursa: Cotidianul, februarie 2007

Pe acelaşi subiect: Armatele de fanatici din jurul fotbalului

Tags: armata, fanatici, militarism, organizare, structura paramilitara, suporteri, traian radu ungureanu